Brucella-serologie

Burcella (bruceloza) – Informatii generale si recomandari

Brucellele sunt cocobacili Gram negativi neincapsulati si nesporulati. Infectia cauzata de aceste microorganisme – bruceloza – este o zoonoza care in anumite conditii poate fi transmisa si omului¹.

Brucella poate infecta caprele (Brucella melitensis), vitele (Brucella abortus), porcinele (Brucella suis), caninele (Brucella canis), ovinele (Brucella ovis) etc. In mod obisnuit sunt patogene pentru om urmatoarele 3 specii: B. melitensis, B. abortus, B. suis⁴.

Exista mai multe modalitati de transmitere a infectiei la om:  

● contact direct cu animalele infectate sau cu secretii provenite de la acestea, in conditiile existentei unei solutii de continuitate tegumentare;

● inhalarea de aerosoli contaminati;

● consumul de laptele insuficient preparat termic si derivatele sale³.

Bruceloza are o distributie geografica limitata, principalele zone afectate fiind bazinul mediteranean, vestul Asiei si unele regiuni din America Latina si Africa⁴.

Brucelelle sunt bacterii facultativ intracelulare care pot supravietui si se pot multiplica in fagocitele gazdei. Mecanismele prin care acestea se sustrag fagocitozei sunt inca neclare, insa se pare ca au capacitatea de a inhiba functiile bactericide ale celulelor. Bacteriile localizate in interiorul monocitelor si macrofagelor ajung in diverse organe ale sistemului reticulo-endotelial: ganglioni limfatici, ficat, splina, maduva osoasa.

Bruceloza umana este o boala infectioasa sistemica cu: 

• stadii acute de bacteriemie si hipersensibilizare;
• localizari organice si cronicizari;
• forme latente inactive³.

Tabloul clinic al infectiei acute include febra, frisoane, stare de rau, anorexie, cefalee, dureri lombare, simptome ce se dezvolta insidios sau brusc, intr-un interval de 2-4 saptamani de la inoculare. Unii pacienti pot prezenta limfadenopatie si hepatosplenomegalie. La pacientii netratati febra persista timp indelungat avand un caracter ondulant (de aici provine si denumirea de „febra ondulanta” data brucelozei). Deoarece infectia are un caracter sistemic, orice organ poate fi afectat. Atunci cand predomina afectarea unui anumit organ bruceloza este denumita focala sau localizata.

Bruceloza cronica este cauzata de obicei de focare de infectie persistenta in tesuturi cum ar fi osul, splina, ficatul, rinichiul si creierul; se pot dezvolta uneori abcese in aceste organe. Febra domina tabloul clinic.

O categorie de pacienti prezinta o perioada de convalescenta prelungita cu persistenta unor simptome nespecifice, insa fara semne obiective de boala si titru crescut de anticorpi – conditie al carui mecanism nu este cunoscut^1;4.

Complicatiile brucelozei:

• gastrointestinale: ileita acuta, rar pancreatita acuta;
• hepatobiliare: hepatita (destul de frecventa) cu modificari histologice diferite in functia de specia de Brucella implicata, abcese hepatosplenice, rar colecistita acuta;
• osteoarticulare: constituie cele mai frecvente forme de boala focala; predomina sacroileita, spondilita, osteomielita vertebrala cu abcese asociate (paravertebrale, epidurale sau de psoas); artrita periferica cu Brucella afecteaza de obicei articulatia soldului si a genunchiului; infectia protezei articulare este rara;
• ale sistemului nervos: meningita acuta sau cronica, encefalita, mielita-radiculonevrita;, abcese cerebrale, abcese epidurale, granuloame, sindroame de demielinizare, vasculita;
• cardiovasculare: endocardita (adesea letala), pericardita;
• respiratorii: bronsita, pneumonie, abcese pulmonare, adenopatii hilare, efuziuni/empiem pleural;
• genitourinare: nefrita interstitiala, pielonefrita, glomerulonefrita, epididimo-orhita;
• ale sarcinii: incidenta crescuta a avorturilor spontane in zonele endemice;
• hematologice: pancitopenie si tulburari de coagulare (putin severe, reversibile in urma tratamentului); pot fi intalnite granuloame in maduva osoasa in ~ 75% din cazuri;
• leziuni cutanate: incidenta 5%; rash, papule, ulcere, abcese, eritem nodos, petesii, purpura, vasculita;
• leziuni oculare: uveita (complicatie tardiva); rar endoftalmita endogena.

Raspunsul imun in bruceloza este caracterizat prin aparitia anticorpilor IgM specifici in cursul primei saptamani de infectie urmata de aparitia anticorpilor IgG in cea de-a doua saptamana. Nivelul anticorpilor scade lent dupa remisiunea infectiei; devin nedetectabil abia dupa 2-3 ani. Persistenta nivelurilor crescute de IgG poate constitui un indicator de infectie cronica sau recadere¹.

Diagnosticul de certitudine a bolii se face prin izolarea bacteriei din sange, maduva osoasa, urina, LCR, lichid sinovial precum si din alte produse. Rata de izolare a bacteriei in culturi variaza intre 15% si peste 90% in functie de metoda folosita. Un dezavantaj il constituie faptul ca nu se poate obtine un rezultat rapid.

In absenta confirmarii bacteriologice diagnosticul poate fi facilitat prin efectuarea de teste serologice, cele mai frecvent utilizate fiind reactiile de aglutinare, de fixare a complementului si imunoenzimatice. Primele doua tipuri de teste detecteaza anticorpii specifici totali, pentru diagnostic fiind necesara demonstrarea unor titruri semnificativ crescute in dinamica, in timp ce testele imunoenzimatice detecteaza separat anticorpii de IgG si IgM, fiind utili in diferentierea infectiei acute de cea cronica^1;2.

Pregatire pacient – testul nu necesita o pregatire prealabila².

Specimen recoltat – sange venos recoltat in prima saptamana de boala si la 2-3 saptamani de la prima recoltare².

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/ fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare².

Volum proba – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian².

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8ºC ; 1 luna la –20ºC. Evitati congelare/decongelare repetata².

Metoda – metoda imunoenzimatica (EIA)².

Valori de referinta

Brucella IgG: <16 R.U/mL;

Brucella IgM: <0.8 Index.

Interpretarea rezultatelor

Seroconversia (negativ → poziv) sau cresterea semnificativa a titrului de anticorpi specifici (de 4 ori in reactia RFC) in seruri-perechi constituie dovada serologica a unei infectii recente. Prezenta anticorpilor IgM intr-o singura proba poate indica de asemenea o infectie recenta, desi IgM pot persista cateva luni de la infectia acuta.

In bruceloza cronica predomina niveluri persistent crescute de anticorpi de tip IgG, in timp ce anticorpii IgM pot fi nedetectabili^2;4. 

Limite si interferente

Inrudirile antigenice semnalate intre brucelle si alte genuri microbiene, determina reactii serologice incrucisate cu Francisella turalensis, Yersinia enterocolitica, Vibrio cholerae.. 

Persoanele vaccinate antiholeric si antitularemie pot prezenta de asemenea rezultate fals pozitive la testele serologice pentru Brucella.

Testele nu diferentiaza infectia la nivel de specie².

Bibligrafie

1. Edward J. Young. Brucella Species. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2921-2924.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

3. Lothar Thomas. Bacterial Infections. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1178.

4. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Brucella Antibody Screen, IgG & IgM, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.