Diagnostic serologic enterovirusuri

Informatii generale si recomandari pentru testare

Genul Enterovirus face parte din familia Picornaviridae care include numeroase virusuri ce pot fi intalnite nu numai animale dar si la plante sau bacterii. Virionii sunt mici (25-30 nm), cu simetrie icosaedrica; capsida contine 60 de capsomere si nu poseda anvelopa. Genomul este alcatuit dintr-un ARN monocatenar, cu polaritate pozitiva, infectios, nesegmentat; acesta codifica un precursor polipeptidic clivat ulterior in 4 proteine.

Clasificarea conventionala a enterovirusurilor cuprinde virusurile polio, Coxsackie si ECHO (enteric cytopathogenic human orphan). Intre aceste subgenuri nu exista diferente semnificative, toate determinand in mod obisnuit infectii subclinice (inaparente) ale tractului digestiv, dar si un spectru larg de alte sindroame³. Ca urmare a strategiilor eficiente de vaccinare, virusurile polio salbatice 1-3 circula numai intr-un numar restrans de tari in curs de dezvoltare⁵.

La randul lor, virusurile non-polio includ:

–  virusuri Coxsackie A, 23 serotipuri: 1-22 si 24;

–  virusuri Coxsackie B, 6 serotipuri: 1-6;

–  Echovirusuri, 29 serotipuri: 1-9,11-27, 29-31;

– Enterovirusuri “noi”: toate enterovirusurile descoperite din 1970 au fost incluse in genul enterovirus serotipurile 68-71 (virusul hepatitei A denumit initial enterovirus 72 a fost reclasificat ca hepadnavirus)^1;5.

Enterovirusurile sunt raspandite ubicuitar. Rata infectiei prezinta variatii in functie de sezon, zona geografica, varsta si statusul socioeconomic al populatiei. In zona temperata infectiile sunt mai prevalente in lunile de vara si de toamna. Infectia poate afecta toate varstele, dar este mai severa la copiii mici si varstnici⁵.

Calea de transmitere a infectiei cu enterovirusuri este predominant fecal-orala, prin contact direct, dar si indirect (apa, alimente, obiecte contaminate si conditii igienico-sanitare deficitare)^3;4;5.

Susceptibilitatea celulelor gazda fata de infectie este definita prin prezenta de receptori specifici de membrana care leaga enterovirusurile⁵.

Enterovirusurile non-polio pot determina urmatoarele tablouri clinice²:

Enterovirusurile sunt implicate in 80-92% din cazurile meningita aseptica, iar manifestarile clinice depind de organismul-gazda. Encefalita enterovirala este mai putin comuna, dar mai severa decat meningita aseptica.

Infectiile generalizate la nou nascut pot cauza morbiditate severa si mortalitate; sunt relatate septicemii, meningoencefalite, miocardite sau hepatite.

Herpangina se caracterizeaza prin debut brusc cu febra, disfagie si aparitia pe pilieri, palat si amigdale de papule si vezicule mici, inconjurate de zone rosii; sunt afectati copiii.

Pacientii cu boala ,,mainii, piciorului si gurii” prezinta simptome similare herpanginei, dar leziunile bucale sunt mai difuze, prezente si pe limba; enantemul este asociat concomitent cu exantem maculopapular si vezicular-bulos al mainilor, picioarelor si feselor.

Pleurodinia denumita si mialgie epidemica se caracterizeaza prin febra si stare generala alterata, ce sunt asociate cu dureri intense la baza toracelui datorita afectarii diafragmului; in plus se poate dezvolta si pericardita.

In cazul pneumoniei, enterovirusurile se gasesc in secretiile tractului respirator superior in primele 3 saptamani de la primoinfectie si sunt eliminate prin scaun timp de 8 saptamani (la imunodeprimati  chiar mai mult, pana la 1 an)^1;5.

Majoritatea infectiilor sunt autolimitate si nu necesita spitalizare si tratament. Exceptie fac encefalita, miocardita acuta, infectiile la nou-nascuti si imunodeprimati care pot fi extrem de periculoase⁵.

Imunitatea are specificitate de serotip. Testele serologice sunt semnificative pentru diagnostic in cazul in care se demonstreaza cresteri in dinamica ale titrului de anticorpi (de cel putin de 4 ori). Anticorpii neutralizanti apar in prima saptamana, ating un varf la 3 saptamani de la debut  si persista timp indelungat.  Anticorpii  fixatori de complement dispar in cateva luni^4;5.

Testarea se indica la pacientii cu infectii sistemice sau cu sindroame specifice de organ pentru stabilirea etiologiei².

Pregatire pacient – a jèun (pe nemancate) sau postprandial⁶.

Specimen recoltat – sange venos⁶.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator⁶.

Prelucrare necesara dupa recoltare-se separa serul prin centrifugare⁶.

Volum  proba – minimum 3 mL de ser⁶.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian⁶.

Stabilitate proba – ambient 2 zile; refrigerat 2 saptamani; 1 an la -20°C⁶.

Metoda – test de microneutralizare specific pentru urmatoarele serotipuri; Coxsackie B4, Coxsackie B5, Echovirus 6, Echovirus 30; rezultatele sunt comunicate sub forma de titruri⁶.

Valori de referinta

Coxsackie B4  <1:10

Coxsackie B5  <1:10

Echovirus 6 <1:10

Echovirus 30 <1:10⁶.

Interpretarea rezultatelor

Un singur titru de anticorpi mai mare de 1:80  poate indica  o infectie veche sau curenta, din acest motiv este foarte important ca testarea sa fie efectuata in dinamica. Seroconversia  sau o crestere a titrului de cel putin 4 ori  in seruri-perechi recoltate in perioada acuta  si cea de convalescenta este considerata o dovada puternica  de infectie recenta³.

Titruri incepand cu 1:160 pot indica o infectie din acest sezon⁶.

Bibliografie

1. ARUP Laboratories. Test Directory: Coxsackie B Virus Antibodies; Echovirus Antibodies. www.aruplab.com 2009. Ref Type: Internet Communication.

2. Cohen JI. Enteroviruses and Reoviruses. In Kasper D et al. eds. Harrison’s Principles of Internal Medicine, 16th ed. New York: McGraw-Hill, 2005; 1143-1148.

3. Costin Cernescu. Picornaviridae. In Virusologie medicala, Editura medicala ,Bucuresti, 2003, 136.

4. Elvira Sinziana Ciufecu . Fam Picornaviridae. In Compendiu de virusologie medicala,Tipografia Fundatiei ,,Romania de Maine, 250-253.

5. John F. Modlin. Introduction to the Enteroviruses and Parechoviruses. In Mandelll, Douglas and Bennett’s Principles and Practice of INFECTIOUS DISEASES, Seventh Edition, 2009, 2337-2342.

6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.