Receptorul solubil pentru Interleukina 2

Informaţii generale despre Receptorul solubil pentru Interleukina 2 

Receptorul solubil pentru Interleukina 2 (IL-2) deţine un rol important în reglarea răspunsului imun. Prin legarea interleukinei-2 de acest receptor pe suprafaţa limfocitelor T, se transmit în interiorul celulelor o serie de semnale care au ca rezultat activarea şi proliferarea limfocitelor. Sunt generate astfel limfocitele T helper, T supresor şi T citotoxic care mediază reacţiile imune.

Receptorul pentru IL-2 este un complex proteic membranar compus din 3 subunităţi: α, β, γ. Există trei forme celulare ale acestui receptor:

• un complex cu afinitate crescută pentru interleukina-2 compus din toate cele trei subunităţi α, β, γ;
• un complex cu afinitate intermediară compus din subunităţile β şi γ;
• o forma cu afinitate scăzută reprezentată numai de subunitatea α¹.

Subunitatea α prezintă o formă solubilă care apare în ser în paralel cu creşterea expresiei celulare a receptorului. Creşterea nivelului seric al formei solubile se corelează astfel cu creşterea activităţii limfocitelor T şi/sau B.

Niveluri crescute ale receptorului solubil pentru interleukina-2 pot fi întâlnite în următoarele condiţii clinice: sindromul imunodeficienţei dobândite, boli autoimune, sarcoidoza, unele tipuri de limfoame şi leucemii, rejetul de transplant^2;3.

Recomandări pentru determinarea receptorului solubil pentru interleukina-2

• monitorizarea sarcoidozei, atât în formele pulmonare cât şi în cele extrapulmonare (marker seric al inflamaţiei);
• limfoame maligne non-Hodgkin, limfoame nediferenţiate (factor de prognostic pe termen lung)²^;³.
• la pacienţii HIV pozitivi (niveluri crescute ale receptorului sunt întâlnite atât în faza asimptomatică, cât şi în fazele de limfadenopatie generalizată persistentă şi simptomatică şi pot fi corelate cu activitatea limfocitelor T)³.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial¹.

Specimen recoltat – sânge venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator¹.

Cantitate recoltată – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate¹.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare cât mai repede după formarea completă a coagulului, iar proba va fi imediat congelată la -20°C; probele recoltate în afara punctelor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate¹.

Stabilitate probă – serul este stabil 1 luna la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi¹.

Metodă – metodă imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă(CLIA)¹.

Valori de referinţă – < 710 U/mL¹.

Interpretarea rezultatelor

Niveluri crescute ale marker-ului se întâlnesc în:

• afecţiuni hematologice maligne (limfoame, leucemia cu celule T, leucemia cu celule păroase) şi se corelează cu cantitatea de celule tumorale şi cu răspunsul la terapie^2;3;
• boli autoimune (LES, vasculita autoimună, colita ulcerativă) unde se corelează cu gradul de activitate a afecţiunilor⁵;
• boli infecţioase cu afectare severă a statusului imunologic (infecţie HIV)²;
• sarcoidoză^2;3.

Bibliografie