Informaţii generale – Anticorpi anti-gangliozide (IgG/IgM)
Gangliozidele sunt componente glicolipidice prezente în membrana externă a celulelor nervoase periferice. Gangliozidele aparţin grupului de glicolipide acide care conţin lipide (ceramide), oligozaharide şi acid sialic.
Structuri asemănătoare gangliozidelor apar de asemenea pe suprafaţa unor microorganisme. Neuropatiile inflamatorii apar cel mai adesea în urma infecţiilor cu Campylobacter jejuni, cu Citomegalovirus, cu virusul Epstein-Barr, cu Mycoplasma pneumoniae sau Haemophilus influenzae. Anticorpii îndreptaţi împotriva gangliozidelor aflate în structura microorganismelor pot determina reacţii încrucişate cu gangliozidele din structura mielinei şi a fibrelor nervoase inducând procese inflamatorii cu demielinizari consecutive. Ca rezultat al acestei reacţii încrucişate cu structurile microbiene, anticorpii anti GM1 de tip IgM pot fi întâlniţi şi la persoane sănătoase (o singură determinare cu valoare crescută nu este patognomonică pentru neuropatie)2 .
Neuropatii motorii periferice pot să apară la pacienţi cu gamapatie monoclonală IgM, a căror paraproteine IgM reacţionează cu gangliozidele GM1 si GD1b. Deşi anticorpii anti GM1 şi GD1b pot fi implicaţi într-o varietate de sindroame neurologice, prezenţa lor în titruri crescute este mai caracteristică afecţiunilor neuronale motorii decât altor tipuri de afecţiuni neuronale4.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-gangliozide – evaluarea pacienţilor cu diverse neuropatii motorii şi senzoriale3.
Pregătire pacient – nu necesită o pregătire deosebită1,2.
Specimen recoltat – sânge venos1,2,3
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1,2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare şi se poate păstra până la 3 zile la 2 – 8°C.
Volum probă – minim 2 mL ser1.
Cauze de respingere a probei
• specimen hemolizat1
• specimen expus la temperatură ridicată1
• specimen contaminat bacterian1
Stabilitate probă – serul separat este stabil 3 zile 2-8°C; pe termen lung la -20°C1,2. Nu decongelaţi/recongelaţi1,2.
Metoda – Test imunodot pentru determinarea calitativă a anticorpilor IgG şi/sau IgM faţă de gangliozide (test screening – nu diferenţiază anticorpii IgG de cei IgM); stripurile sunt alcătuite dintr-o membrană pe care sunt trasate 13 linii diferite corespunzătoare diverselor autoantigene – o linie serveşte drept control pozitiv, iar celelalte 12 conţin următoarele gangliozide înalt purificate: GM1, GM2, GM3, GM4, GD1a, GD1b, GD2, GD3, GT1a, GT1b, GQ1b şi sulfatide. În cursul primei etape de incubare autoanticorpii din proba pacientului se leagă de antigenele ţintă imobilizate la nivelul membranei (faza solidă). După o etapă de spălare, strip-ul este incubat cu 2 soluţii de conjugat (anti-IgG şi respectiv anti-IgM uman) marcat cu peroxidază. Conjugatul se va ataşa la porţiunea IgG şi/sau IgM a complexului antigen-anticorp. După îndepărtarea prin spălare a conjugatului nelegat se adaugă substratul – tetrametilbenzidină. Dacă este prezent conjugatul legat, peroxidaza va transforma soluţia incoloră a substratului într-o linie de precipitare corespunzătoare autoantigenului ţintă de pe strip. După o etapă de uscare, vor fi vizualizate şi interpretate benzile obţinute.
Valori de referinţă – anticorpi anti-gangliozide: GM1, GM2, GM3, GM4, GD1a, GD1b, GD2, GD3, GT1a, GT1b, GQ1b şi sulfatide – negativ.
Interpretarea rezultatelor
Următorii anticorpi antigangliozide au fost descrişi ca fiind specifici pentru diferite neuropatii ale sistemului nervos periferic2:
Sindrom Guillain-Barre
|
GM1,GD1a ,GD1b , GT1a, GT1b , GQ1b |
IgG (IgM)
|
Sindrom Miller-Fisher |
GQ1b , GT1a
|
IgG
|
Neuropatie motorie multifocală |
GM1, GM2 ,GM3 , GD1a , GD1b
|
IgM
|
Polineuropatie inflamatorie demielinizantă cronică |
GM2 , GM3 ,GD1a ,GD1b
|
IgM
|
Neuropatie ataxică cronică |
GM3 ,GD1b ,GD2 , GD3 , GT1b , GQ1b |
IgM
|
Neuropatie senzorială ataxică acută |
GD1b , GD3
|
IgG
|
Neuropatie axonalamotorie acută |
GM1 , GD1a
|
IgG
|
Neuropatie demielinizantain paraproteinemia IgM |
sulfatide
|
IgM (IgG)
|
Limite şi interferenţe
În mod normal determinarea ar trebui să fie negativă la indivizii sănătoşi. Totuş anticorpi anti-GM1 tip IgM pot fi pozitivi la persoane sănătoase datorită reactivităţii încrucişate cu antigenele microbiene. De aceea diagnosticul clinic nu se va baza doar pe această determinare ci va lua în considerare coroborarea tuturor datelor clinice şi paraclinice2.
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
2. IMD Berlin- Test Catalog Anti-Gangliosid Dot -Instruction Manual.
4. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus Organ-Specific Autoimune Diseases.In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods– Sauders Elsevier 21-Ed 2007- pg 958.