CA 50

Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea CA 50

Antigenul carbohidrat CA 50 (descris pentru prima dată în 1983 de Lindholm şi colab.) se găseşte în membrana unor celule unde este legat fie de lipide (sub forma unor gangliozide), fie  de proteine cu greutate moleculară mare (sub formă de glicoproteine)⁴.

Utilizat ca marker tumoral CA 50 nu are specificitate de organ, fiind constatate valori crescute în diferite tumori maligne, în special gastrointestinale. Spre deosebire de CA 19-9, valori crescute de CA 50 pot fi întâlnite şi în tumorile maligne ale pacienţilor Lewis negativi (a căror celule nu pot sintetiza CA 19-9)^1,4.

In aplicaţiile clinice CA 50 are beneficii reduse pentru diagnostic, dar este foarte util în urmărirea pacienţilor cu cancer pancreatic, având sensibilitate şi specificitate asemănătoare cu CA 19-9 ( 77% pentru CA 19-9 şi 69% pentru CA 50)^1,2.

In cancerul hepatic este comunicată o sensibilitate mai mare (55%) pentru CA 50 decât pentru CA 19-9 (9%)².

Valori crescute ale CA 50 au fost întâlnite şi în carcinoamele endometriale².

Pregătire pacient­ – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare în maxim 45 minute de la recoltare folosindu-se pentru separare o eprubetă de plastic; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C³.

Volum probă – minim 1 mL ser³.

Cauze de respingere a probei

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei,  14 zile 2-8°C; două luni la -20°C ^1,2. Nu decongelaţi/recongelaţi³.

Metodă – LIA (metoda imunochimică cu detecţie prin luminescenţă)³.

Valori de referinţă – 0-25 U/mL³.

Limite şi interferenţe

Valori moderat crescute de CA 50 au fost constatate şi în afecţiuni hepatobiliare benigne^1;2.

 Bibliografie