Vitamina E (tocoferol)

Informaţii generale

Vitamina E (tocoferolul) este un antioxidant larg răspândit în produsele alimentare, care contribuie la menţinerea normală a membranelor celulare, a sistemului vascular şi nervos şi oferă protecţie ca antioxidant pentru vitamina A. Sunt cunoscute 8 forme naturale ale vitaminei E denumite tocoferoli, cu structură biochimică asemănătoare şi cu aceleaşi acţiuni fiziologice. Forma cea mai activă şi mai eficace biologic este α- tocoferolul în funcţie de care se stabileşte necesarul în vitamina E.

Vitamina E este solubilă în grasimi şi în alcool, rezistă la temperaturi de până la 250ºC, dar este sensibilă la lumină şi oxigen. Valori ale temperaturii foarte crescute sau foarte scăzute reduc cantitatea de tocoferol conţinută în alimente cu până la două treimi. Vitamina E poate fi de asemenea distrusă prin pasteurizarea laptelui, prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu şi prin păstrarea acestora timp îndelungat. Astfel, carnea refrigerată pierde în câteva zile toată cantitatea de vitamina E deţinută iniţial. Făina albă are un conţinut cu 80% mai scăzut decât făina integrală. Se recomandă ca uleiurile vegetale să fie obţinute prin presare la rece şi nu prin rafinare, deoarece această operaţie se face la temperaturi crescute şi determină pierderi importante de tocoferol.

In prezent acţiunile specifice ale vitaminei E nu sunt pe deplin elucidate. Tocoferolii funcţionează ca antioxidanţi, îndepărtează radicalii liberi, protejează integritatea lipidelor nesaturate din membrananele celulare şi protejează retinolul de acţiuni oxidante. Vitamina intervine în procesul de reproducere asigurând buna funcţionare a glandelor sexuale şi endocrine, facilitează depozitarea glicogenului în ficat şi în muşchi, inclusiv în muşchiul cardiac.

De asemenea vitamina E are un rol important în sinteza prostaciclinei în celulele endoteliale şi inhibă formarea de tromboxani în trombocite, reducând astfel agregarea trombocitelor la suprafaţa epiteliului vascular. Aceste efecte asupra agregării trombocitare sunt importante în ceea ce priveşte riscurile pentru ateroscleroza coronariană şi tromboză.

Necesarul zilnic de vitamina E este direct proporţional cu vârsta şi cantitatea de acizi polinesaturaţi din alimentele consumate, putând fi asigurat în general de o dietă echilibrată. Bătrânii, femeile însărcinate şi cele care alăptează au nevoie de un aport suplimentar de vitamina E. Nou-născuţilor trebuie să li se administreze tocoferol până la apariţia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern este sărac în această vitaminâ.

Deficienţele de vitamină E pot apărea ca urmare a unei alimentaţii necorespunzătoare sau a unui sindrom de malabsorbţie intestinală. Persoanele cu risc, în special copiii, sunt pacienţii cu boli intestinale, boli pancreatice, colestază cronică, boala celiacă, fibroza chistică şi limfangiectazie intestinală.

Colangiopatiile care pot duce la sindrom de malabsorbţie de vitamina E includ atreziile biliare intra- şi extrahepatice, numărul redus congenital de canalicule biliare intrahepatice, displazie arteriohepatică, şi embriopatii asociate cu virusul rubeolic. In plus, nivele serice scăzute de vitamina E pot fi întâlnite în abetalipoproteinemie, probabil ca urmare a incapacităţii enterocitelor persoanelor afectate de a forma lipoproteine cu densitate mică (VLDL) şi chilomicroni.

Carenţa de vitamina E determină anemie hemolitică (datorită fragilităţii crescute a eritrocitelor şi scăderii duratei de viaţă a acestora), afecţiuni neurologice cu evoluţie lent progresivă, caracterizate prin ataxie, areflexie, pierderea sensibilităţii proprioceptive şi vibratorii (neuropatii motorii şi senzoriale reversibile), distrofii musculare, creşterea cantităţii de colesterol în ser şi în muşchi, precum şi instalarea aterosclerozei. Carenţa de vitamina E se întâlneşte mai des la bătrâni şi la malnutriţi cu diferite boli cronice, sindromul ameliorându-se la tratamentul parenteral cu vitamina E.

Prematurii care au nevoie de o atmosferă îmbogăţită cu oxigen au un risc crescut de displazie bronhopulmonară, iar suplimentarea cu vitamina E reduce severitatea şi impiedică apariţia acestei afecţiuni.

Tratamentul precoce cu vitamina E poate întârzia sau preveni neuropatia cu ataxie, care se dezvoltă în timpul abetalipoproteinemiei, având, de asemenea, un efect favorabil asupra cazurilor moderate şi severe de retinopatie indusă de prematuritate sau abetalipoproteinemie. 

Hipervitaminoza E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), putând conduce la oligospermie, azoospermie în cazul bărbaţilor, iar la femei involuţie ovariană şi tulburări ale ciclului menstrual^3;4.

Recomandări pentru determinarea vitaminei E  

• evaluarea deficitului de vitamină E în boala hemolitică la prematuri;
• investigarea afecţiunii neuromusculare prezente la sugarii şi adulţii cu colestază cronică;
• monotorizarea pacienţiilor cu nutriţie parenterală pe perioadă îndelungată;
• pacienţi cu sindrom de malabsorbţie intestinală a lipidelor (fibroză chistică, by-pass intestinal);
• evaluarea persoanelor cu neuropatii motorii şi senzoriale^3;4.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) ²; se va evita consumul de alcool cu 24 ore înainte de recoltare¹.

Specimen recoltat – sânge venos².

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator².

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare, se congelează imediat şi se acoperă cu o folie de aluminiu în vederea protejării de lumină; probele recoltate în afara laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate².

Volum probă – 1mL ser².

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic, decongelat sau neprotejat faţă de lumină².

Stabilitate probă – serul separat este stabil 6 luni la -20°C².

Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC) ².

Valori de referinţă –

Interpretarea rezultatelor

Bibliografie