Infertilitatea este definită ca incapacitatea unui cuplu de a concepe un copil după 12 luni de raporturi sexuale regulate şi neprotejate. De obicei, 50% din cupluri obţin o sarcină în 3 luni de raporturi sexuale regulate şi neprotejate, 75% în 6 luni şi 90% în 12 luni. Trebuie avut în vedere însă că, există posibilitatea concepţiei spontane şi în următorii ani, deşi şansa de a obţine o sarcină scade cu fiecare an.

Factorii etiologici sunt:

• afectarea producţiei şi emisiei de spermă (35% din cupluri);
• disfuncţia ovulatorie (20%);
• disfuncţia tubară (30%);
• mucus cervical anormal (5%);
• factori neidentificaţi (10%).

Incapacitatea de a concepe generează frecvent frustare, stres emoţional, inadaptare, furie, vină şi resentimente.

Diagnosticul infertilităţii de cuplu necesită evaluarea completă a ambilor parteneri.

Investigarea infertilităţii feminine cuprinde evaluarea următoarelor cauze:

• Difuncţia ovulatorie este ovulaţia anormală, neregulată sau absentă.

Menstrele sunt adesea neregulate sau absente şi nu sunt însoţite de modificări premenstruale (tensiune la nivelul sânilor, balonare abdominală inferioară, proasta dispoziţie).

Difuncţia ovulatorie cronică la femeile în perioada fertilă ( premenopauză) se datorează cel mai adesea sindromului ovarelor polichistice (PCOS), dar poate avea şi alte cauze, printre care afecţiuni hipotalamice, pituitare (ex. hiperprolactinemia) şi alte afecţiuni endocrine (ex. sindromul adrenogenital cu debut la vârsta adultă, hipo/hipertiroidism).

Monitorizarea ovulaţiei poate determina dacă şi când are loc ovulaţia. Pentru aceasta se pot folosi: termometrizarea vaginală (metodă care nu are o bună acurateţe), monitorizarea ecografică a diametrului foliculului ovarian, teste care detectează o creştere a hormonului luteinizant (LH) în urina excretată cu 24-36 de ore înainte de ovulaţie sau creşterea valorii progesteronului seric (≥4 ng/ml) pentru a stabili dacă s-a produs ovulaţia.

• Disfuncţia tubară se poate asocia cel mai adesea cu un istoric de boală inflamatorie pelvină, utilizare dispozitive intrauterine, sarcină ectopică, etc.

Boala inflamatorie pelvină este o infecţie (cel mai frecvent cu Neisseria gonorrhoeae şi Chlamydia trachomatis) la nivelul tractului genital superior feminin: cervix (cervicita), uter (endometrita), trompe uterine (salpingita) şi ovare (ooforita); complicaţii pe termen lung includ infertilitatea, durerea abdominală cronică şi sarcina ectopică.

Un factor semnificativ în inducerea infertilităţii prin mecanism imunologic este reprezentat de anticorpii antispermatozoizi. Ei se pot găsi într-un procent de 30% la pacienţii cu infertilitate de cauză neprecizată.

Atât bărbaţii cât şi femeile sunt capabili să producă anticorpi împotriva spermatozoizilor umani. Aceştia sunt capabili să afecteze proprietăţile de motilitate ale celulelor spermatice şi participarea lor în procesul de fertilizare.^1,2,3

Analize medicale disponibile în laboratoarele Synevo:

Bibliografie:

1. Infertility, The Merck Manual Online Medical Library 2005, Robert S. Porter MD, Justin L. Kaplan MD, www.merck.com
2. Pelvic Inflammatory Disease, The Merck Manual Online Medical Library 2005, Robert S. Porter MD, Justin L. Kaplan MD, www.merck.com
3. Disfuncţia ovulatorie, In Manualul Merck de Diagnostic şi Tratament, Mark H. Beers, Robert Berkow, Ed.XVII, 1999 (versiunea în limba română, 2002), 1992-1994

Mai multe informații despre testele disponibile în laboratoarele Synevo pentru diagnosticul infertilităţii feminine:

• DHEA-S
• Estradiol
• Progesteron
• TSH
• FSH
• LH
• Prolactină
• Testosteron
• Testosteron liber
• Anticorpi antispermatozoizi
• Chlamydia trachomatis: Anticorpi IgA
• Chlamydia trachomatis: Anticorpi IgG
• Chlamydia trachomatis ARNr + Neisseria gonorrhoeae ARNr – endocervix
• Mycoplasma hominis + Ureaplasma urealyticum – cultură, identificare, antibiogramă