Estrona (E1)

Determinarea estronei plasmatice este recomandată în: diagnosticarea și monitorizarea evoluției întârzierilor de pubertate (în special la fete și în măsură mai mică la baieți), diagnosticul suspiciunilor de tulburări în metabolismul steroizilor sexuali, în special în suspiciunea de deficit de aromataza și 17-hidroxilaza, evaluarea riscului de fracturi în special la femeile postmenopauza (în măsura mai mică la bărbații vârstnici), evaluarea sângerarilor vaginale în postmenopauza, monitorizarea terapiei de substituție hormonală (în doze mici) în postmenopauza, monitorizarea terapiei antiestrogenice (inhibitori de aromatază).

Estrona (E1) face parte din grupul hormonilor estrogeni, implicați ăn dezvoltarea și menținerea fenotipului feminin, măturarea celulelor germinale și sarcina. De asemenea, sunt implicați și în procesul de creștere, dezvoltare a sistemului nervos, metabolismul osos, funcționalitatea normală a endoteliului vascular. Principalii estrogeni activi la populația adultă, în afara sarcinii sunt: estrona (E1) și estradiolul (E2). Un al treilea estrogen, estriolul (E3) este principalul estrogen din sarcină, concentraţiile sale rămân constante la bărbaţii adulţi, dar acestea vor creşte şi vor fluctua la femei în timpul ciclului menstrual. După menopauză, E1 devine estrogenul major, iar valorile E2 şi E3 scad foarte mult.

Informații generale

Estrogenii sunt implicați în dezvoltarea și menținerea fenotipului feminin, maturarea celulelor germinale și sarcină. De asemenea, acestea sunt importante pentru multe alte procese specifice inclusiv creșterea, maturarea sistemului nervos, metabolismul/remodelarea oaselor și mentinerea functionarii endoteliale fiziologice . Cei doi estrogeni biologic activi majori sunt estrona (E1) și estradiolul. Un al treilea estrogen bioactiv, estriolul, este principalul estrogen al sarcinii¹.

Estradiolul este produs în principal în ovare și testicule, printr-o reacție de aromatizare a testosteronului. Cantități mici sunt produse în glandele suprarenale și în unele țesuturi periferice și în țesuturile adipoase. 

În schimb, cea mai mare parte a estronei circulante este produsă printr-o reacție de aromatizare periferică a androstendionului (în principal suprarenalele)². Estradiolul și estrona pot fi transformate unul în celălalt și ambele pot fi inactivate prin hidroxilare și conjugare. Estradiolul prezintă concentrații circulante de 1,5-4 ori mai mari decât concentrația de estronă la femei, in premenopauză, care nu sunt gravide³. Nivelurile de estradiol la bărbați și la femeile aflate în postmenopauză sunt mult mai mici decât cele corespunzătoare femeilor care nu sunt gravide, în timp ce nivelurile de estronă diferă mai puțin, rezultând o inversare a raportului estradiol:estronă (din premenopauză).

Nivelurile de estradiol la femeile aflate în premenopauză fluctuează în timpul ciclului menstrual. Acestea sunt cele mai scăzute în faza foliculară timpurie. Nivelurile de estradiol cresc apoi treptat, la 2 -3 zile înainte de ovulație, etapă în care încep să crească mai rapid și ating un maxim chiar înainte de creșterea hormonului luteinizant  care creste  de 5 până la 10 ori comparativ cu nivelurile foliculare timpurii⁴. Aceasta este urmată de o scădere lentă în timpul fazei ovulatorii. Nivelurile de estradiol cresc apoi din nou treptat până la mijlocul fazei luteale și, ulterior, scad la niveluri foliculare minime, timpurii.

Determinarea estradiolului face parte integrantă din evaluarea funcției de reproducere la femei, inclusiv evaluarea infertilității, oligo-amenoreei și a stării de menopauză. În plus, este utilizat pe scară largă pentru monitorizarea inducției de ovulație, precum și în timpul pregătirii pentru fertilizarea in vitro³. 

Recomandări pentru determinarea estronei^5,6,7,8

• Diagnosticarea pubertății precoce și întârziată la femei și, într-o măsură mai mică, la bărbați
• Diagnosticarea bolilor metabolismului steroizilor sexuali (de exemplu, deficit de aromatază și deficit de 17 alfa-hidroxilază)
• Măsurarea densității minerale osoase în evaluarea riscului de fractură la femeile aflate în postmenopauză și, într-un grad mai mic, la bărbații în vârstă
• Monitorizarea terapiei de substituție hormonală 
• Monitorizarea terapiei anti-estrogen (de exemplu, terapia cu inhibitori de aromatază)

Specimen recoltat –sânge venos³

Prelucrare necesară după recoltare –centrifugare în maxim 2 ore de la recoltă și alicotarea serului ³

Volum probă – 1.2 mL³

Stabilitate probă – 28 de zile refrigerat³

Metodă – Cromatografie –de lichide cuplată cu spectrometrie de masăîn tandem (LC-MS / MS)⁷

Valori de referință ³

Copii

Adulți

Bărbați 15-65 pg/mL

Gravida: 

• Trim I de sarcină: 155 – 30.77pg/ml  
• Trim II de sarcină: 408 – 62.15pg/ml 

Femei:

Femei sub contraceptive orale: 48,0 – 342,4 pg/ml

Faza foliculară: 36,1 – 156,5 pg/ml

Faza luteală: 47,3 – 198,1pg/ml

Faza periovulatorie: 57,9 – 255,9 pg/ml

Postmenopauza sub ERT*: 50,9 – 487,5 

Postmenopauza fără ERT: 30,9 – 99,8

*ERT= Estrogen replacement therapy

Limite si interferente³

Perioadele menstruale neregulate sau absente, cu niveluri normale sau ridicate de estradiol (și adesea niveluri ridicate de estronă) semnalizează un posibil sindrom ovarian polichistic, tumori producătoare de androgen sau tumori care produc estrogen. 

Recomandările actuale pentru aport exogen de hormon feminin postmenopauză sunt de a administra terapia în cele mai mici doze benefice, cât mai scurt posibil. În mod ideal, nivelurile de estradiol și de estronă ar trebui menținute sub sau aproape de limita inferioară a intervalului de referință feminin premenopauzal.

Ginecomastia sau alte semne de feminizare la bărbați se pot datora unui surplus absolut sau relativ (în raport cu androgenii) de estrogeni. Cauzele creșterii nivelurilor de estronă sau estradiol includ:

-niveluri ridicate de androgeni cauzate de tumori sau terapie cu androgeni (îmbunătățirea performanței medicale sau sportive), cu creșterea nivelului de estronă și estradiol

-obezitate cu producție crescută de estronă

-diminuarea clearance-ului estronei și estradiolului în afecțiunile hepatice

-tumori producătoare de estrogen

-ingestia de estrogeni de sinteză

Bibliografie

1. Samavat, H., & Kurzer, M. S. (2015). Estrogen metabolism and breast cancer. Cancer letters, 356(2 Pt A), 231–243. https://doi.org/10.1016/j.canlet.2014.04.018
2. Davis, S. R., Bell, R. J., Robinson, P. J., Handelsman, D. J., Gilbert, T., Phung, J., Desai, R., Lockery, J. E., Woods, R. L., Wolfe, R. S., Reid, C. M., Nelson, M. R., Murray, A. M., McNeil, J. J., & ASPREE Investigator Group (2019). Testosterone and Estrone Increase From the Age of 70 Years: Findings From the Sex Hormones in Older Women Study. The Journal of clinical endocrinology and metabolism, 104(12), 6291–6300. https://doi.org/10.1210/jc.2019-00743
3. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 8.05.2021]
4. Blair I. A. (2010). Analysis of estrogens in serum and plasma from postmenopausal women: past present, and future. Steroids, 75(4-5), 297–306. https://doi.org/10.1016/j.steroids.2010.01.012
5. Cirrincione, L. R., Winston McPherson, G., Rongitsch, J., Sadilkova, K., Drees, J. C., Krasowski, M. D., Dickerson, J. A., & Greene, D. N. (2021). Sublingual Estradiol Is Associated with Higher Estrone Concentrations than Transdermal or Injectable Preparations in Transgender Women and Gender Nonbinary Adults. LGBT health, 8(2), 125–132. https://doi.org/10.1089/lgbt.2020.0249
6. Ismail, A. A., & Barth, J. H. (2001). Endocrinology of gynaecomastia. Annals of clinical biochemistry, 38(Pt 6), 596–607. https://doi.org/10.1258/0004563011900993
7. Vihma, V., Wang, F., Savolainen-Peltonen, H., Turpeinen, U., Hämäläinen, E., Leidenius, M., Mikkola, T. S., & Tikkanen, M. J. (2016). Quantitative determination of estrone by liquid chromatography-tandem mass spectrometry in subcutaneous adipose tissue from the breast in postmenopausal women. The Journal of steroid biochemistry and molecular biology, 155(Pt A), 120–125. https://doi.org/10.1016/j.jsbmb.2015.10.004
8. Hsu, B., Cumming, R. G., Seibel, M. J., Naganathan, V., Blyth, F. M., Bleicher, K., Dave, A., Le Couteur, D. G., Waite, L. M., & Handelsman, D. J. (2015). Reproductive Hormones and Longitudinal Change in Bone Mineral Density and Incident Fracture Risk in Older Men: The Concord Health and Aging in Men Project. Journal of bone and mineral research : the official journal of the American Society for Bone and Mineral Research, 30(9), 1701–1708. https://doi.org/10.1002/jbmr.2493