Hemosiderina urinară

Informații generale și recomandări – Hemosiderina urinară

În procesele hemolitice are loc hiperplazia seriei roșii la nivelul măduvei osoase ceea ce face ca rata de sinteză eritrocitară să crească de 6 până la 8 ori față de normal. Ca urmare, măduva osoasă normală este capabilă să compenseze în cele mai multe cazuri statusul hemolitic în condițiile în care durata de supraviețuire a hematiilor scade de la 120 zile la 15–20 zile. Cu toate acestea, atunci când durata de viață a hematiilor este atât de scurtă, încât mecanismul de compensare medulară este depășit, se instalează anemia¹⁰.

Diagnosticul curent al hemolizei se bazează pe următorii 4 markeri: hiperbilirubiemie indirectă și descărcări urinare crescute de urobilinogen în urină (ce semnalează hipercatabolismul protoporfirinei), alături de reticulocitoză și hiperplazia eritroidă a măduvei osoase (ca semnale ale producției crescute de eritrocite)³.

Hemoliza este caracterizată în general prin următoarele modificări¹⁰:

Hemosiderina urinară

În mod normal hemosiderina se găsește la nivelul ficatului, splinei, măduvei osoase, dar nu și în urină.

După hemoliză, când hemoglobinemia este cuprinsă între 50–200 mg/dL, iar capacitatea haptoglobinei de a lega hemoglobina este depășită, hemoglobina ajunge în filtratul glomerular, de unde este parțial reabsorbită, iar fierul din hemoglobină este incorporat la nivelul celulelelor tubilor proximali în feritină și hemosiderină. Ulterior aceste celule tubulare se descuamează în urină. Prin urmare hemosiderinuria reflectă faptul că hemoglobinemia a fost recentă. Excreția urinară a fierului poate fi detectată la câteva zile după un episod acut de hemoliză intravasculară și poate persista o periodă de timp după încetarea acestuia (mai multe săptămâni). În majoritatea situațiilor asociate cu hemoliză intravasculară cronică excreția urinară a fierului este o manifestare constantă, în timp ce hemoglobinuria apare intermitent.

Dacă hemoglobina nu poate fi absorbită la nivelul celulelor tubulare renale apare hemoglobinuria^3;8;10.

Recomandări pentru efectuarea hemosiderinei urinare

–  diagnosticul afecțiunilor ce implică hemoliză eritrocitară masivă, fiind indicatorul cel mai valoros al unei hemolize intravasculare cronice;

–   test screening pentru hemoglobinuria paroxistică nocturnă (HPN)⁸.

HPN este o afecțiune dobândită rară a celulei stem hematopoietice caracterizată prin următoarea triadă clinică:

–  anemie hemolitică intracorpusculară datorată unei susceptibilități anormale a membranei eritrocitare la activitatea hemolitică a complementului;

–  tromboze, în principal venoase, la nivelul vaselor mari: hepatice, mezenterice, splenice, cerebrale, renale sau la nivelul venelor dermice;

–   pancitopenie, datorită unui deficit de hematopoieză de severitate variabilă.

Ambele sexe sunt afectate în mod egal. Deși este o boală clonală benignă are o evoluție clinică prelungită care se poate asocia cu anemia aplastică și, în ultimă instanță, cu leucemia acută. Elementul patogenic este reprezentat de un defect biochimic prezent la nivelul tuturor celulelor hematopoietice – un deficit parțial sau total al unui grup esențial de proteine membranare denumite proteine de suprafață reglatoare ale complementului ce includ: DAF (decay-accelerating factor sau CD55), HRF (homologous restriction factor sau C8 binding factor) și MIRL (membrane inhibitor of reactive lysis sau CD59). Aceste proteine interacționează în mod normal cu proteinele complementului, în special cu C3b și C4b, disociază complexele de convertaze ale căii clasice și alternative și stopează amplificarea procesului de activare. Anemia hemolitică din HPN se datorează destrucției intravasculare mediată de complement a eritrocitelor, ca urmare a amplificării necontrolate a sistemului complementului în absența proteinelor reglatoare. Defectul biochimic are la bază o mutație genetică care conduce la incapacitatea sintezei ancorei de glicozilfosfatidilinozitol care leagă proteinele reglatoare ale complementului de membrana celulară. Gena corespunzătoare -PIGA (phosphatidylinositol glycan class A) – de la nivelul cromozomului X poate suferi diverse mutații somatice, de la deleții la mutații punctiforme.

Hemosiderina, ca indicator al hemolizei intravasculare, este prezentă în majoritatea cazurilor în sedimentul urinar, de aceea constituie un element util în evaluarea inițială a pacienților suspectați de HPN⁵.

Principiul reacției

Colorația se bazează pe reacția albastru Berlin, în care fierul ionic nelegat de hemoglobină (Fe3+) reacționează cu ferocianura de potasiu într-un mediu acid (solutie de HCl). Ionii ferici sunt precipitați sub formă de ferocianură ferică insolubilă, compus intens colorat, albastru-turquoise, localizând astfel depozitele de fier din sedimentul urinar⁷.

Specimen recoltat – probă spontană de urină (prima urină de dimineață), fără conservanți¹.

Cauze de respingere a probei:

– probă de urină ce conține conservanți;

– probe care nu au respectat condițiile de stabilitate⁷.

Recipient de recoltare – recipient pentru sumarul de urină⁷.

Cantitate recoltată – 10 mL⁷.

Prelucrare necesară după recoltare – proba este centrifugată în vederea obținerii sedimentului urinar (la 2000 rpm timp de 5 min)⁷.

Stabilitate probă:

– ambient: 1 oră; refrigerat 24 ore; congelat 1 săptămână¹.

Metodă – (metoda Rous) examinare microscopică.

Examenul microscopic:

Se examinează câteva picături de sediment urinar fără colorație pentru evidențierea granulelor de hemosiderină galben – maronii. Dacă acestea sunt prezente, restul de sediment se resuspendă în soluția de colorare, se lasă 10 minute apoi se centrifughează și se examinează sedimentul nou obținut. Dacă granulele nu se evidențiază după 10 minute, proba se reexaminează după 30 minute (ocazional reacția poate fi întârziată)⁵.

Depozitele de fier pot fi sub formă de masă amorfă sau granule inegale, în general mari, situate intracelular (în macrofage, celulele tubulare) și/sau extracelular, uneori sub formă  de cilindri.

Hemosiderina intracelulară este mai semnificativă decât cea extracelulară care uneori poate constitui un artefact^2;4.

Valori de referință

Hemosiderină urinară – absentă^2;9.

Interpretarea rezultatelor

Limite și interferențe

Hemosiderina nu poate fi detectată în urina alcalină^2;9.

Hemosiderina poate fi negativă în primele zile după un puseu hemolitic¹⁰.

 Bibliografie