Test Coombs indirect

Informații generale

Identificarea de antiglobuline (imunoglobuline), cunoscută și sub denumirea de test Coombs, este o procedură imunologică de laborator, utilizată pentru a detecta prezența anticorpilor indreptați împotriva globulelor roșii circulante (RBC) din sânge, care vor induce hemolizarea acestora. Distrugerea globulelor roșii (eritrocite- RBC) de către anticorpii direcționați împotriva lor, este diagnosticată ca anemie hemolitică autoimună (AIHA). O serie de alte etiologii pot fi încadrate, însă în această clasificare^1,2.

Determinarea antiglobulinelor poate fi realizată prin evidențierea celor directe (DAT) sau prin evidențierea celor indirecte (IAT). Principiul DAT este acela de a detecta prezența anticorpilor (Ig) atașați direct la RBC, fapt care se evidențiază prin spălarea unei probe de sânge, recoltată în soluție salină, cu scopul izolării eritrocitelor expuse, ale pacientului; această procedură îndepărtează anticorpii nelegați, fapt care ar putea afecta rezultatul obținut.

IAT este utilizată pentru a detecta anticorpi nelegați de RBC, care pot fi prezenți în serul pacientului. În testul direct, un reactiv monospecific sau polispecific este apoi adăugat la RBC spălate pentru a detecta IgG și/sau complement C3 legat. În practică, multe laboratoare vor folosi mai întâi un reactiv polispecific, care poate detecta atât IgG, cât și fracțiunea C3 a complementului; un rezultat pozitiv va fi apoi urmat de testare monospecifică, pentru a caracteriza în continuare anticorpul.

În cazul tesului indirect, este utilizat serul dintr-o probă de sânge și eritrocitele native sunt îndepărtate. Proba de ser izolată este apoi incubată cu eritrocite străine, cu antigenicitate cunoscută. Se adaugă apoi reactiv de tip antiglobulină, apariția aglutinarii indicând un rezultat pozitiv^1-3.

Testul Coombs, recomandat atunci când  există suspiciunea unui proces autoimun îndreptat impotriva celulelor roșii din sânge, este utilizat și pentru a realiza un diagnostic diferențial, inclusiv cu anemia hemolitică (la cald și la rece)^3,4.

Recomandări pentru determinarea testului Coombs indirect

Testarea antiglobulinei devine utilă în cazul următoarelor situații¹:

• Anemia hemolitică autoimună
• Anemia hemolitică imună indusă de medicamente
• Reacție hemolitică la transfuzia de sange, mediate de aloanticorpi
• Boala hemolitică a nou-născutului
• Lupus eritematos sistemic (fără anemie hemolitică)

Specimen recoltat – sânge venos⁵

Recipient de recoltare – vacutainer cu anticoagulant EDTA⁵

Prelucrare necesară după recoltare – Se recomandă efectuarea testului imediat după recoltarea probei de sânge. Dacă nu este posibil, se depozitează la temperaturi cuprinse între 2-4^oC timp de maxim 72 de ore⁵.

Volum probă – 4 mL⁵

Cauze de respingere a probei⁵

• Specimen hemolizat
• Specimen contaminat

Stabilitate probă – la temperaturi cuprinse între 2-4^oC timp de 3 zile⁵.

Metodă – test antiglobulină⁵

Valori de referință¹

Raportarea rezultatelor testului de aglutinare cu antiglobuline poate fi pe o bază calitativă sau cantitativă. Pentru metodele calitative, personalul medical examinează eprubeta și atribuie un scor pe baza unei scale gradate:

• Câmp mixt – orice grad de aglutinare într-o mare de celule neaglutinate
• Agregate, fundal roșu tulbure

1. Agregate mici, fundal roșu tulbure
2. Agregate de dimensiuni mici spre mijlocii, fundal clar
3. Mai multe agregate mari, fundal clar
4. Agregat sau aglomerație de celule

La pacienții cu anemie hemolitică autoimună, gradul de aglutinare se corelează de obicei cu severitatea hemolizei. Dacă nu se produce nicio aglutinare la nivel macroscopic, proba va fi examinată la microscop, pentru confirmarea absenței de agregate. O probă, expusă la un reactiv, care prezintă agregate de cel puțin 3 până la 5 celule la examinare microscopică, este considerată un rezultat pozitiv. Aglutinarea durează de obicei aproximativ 5 până la 10 minute, după adăugarea reactivului¹.

Limitări și interferențe

Următoarele condiții pot produce interferențe cu rezultatele testului¹:

• Tipul de anticorp folosit
• Ser cu exces de continut proteic
• Agenți infecțioși (ex virusul imunodeficienței umane (HIV), malaria, virusul hepatitei C (VHC) și, în cazuri rare, virusul hepatitei E)
• Sindromul antifosfolipidic

Bibliografie

1. Theis SR, Hashmi MF. Coombs Test. [Updated 2021 Sep 16]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547707/
2. Arndt, P., Garratty, G., Isaak, E., Bolger, M., & Lu, Q. (2009). Positive direct and indirect antiglobulin tests associated with oxaliplatin can be due to drug antibody and/or drug-induced nonimmunologic protein adsorption. Transfusion, 49(4), 711–718. https://doi.org/10.1111/j.1537-2995.2008.02028.x
3. Matthews, J., & Newton, S. (2010). The Coombs test. Clinical journal of oncology nursing, 14(2), 143–145. https://doi.org/10.1188/10.CJON.143-145
4. LabCorp Tests. Antibody Screen [on-line]: https://www.labcorp.com/tests/006015/antibody-screen (Accesat la data de 31.03.2022)
5. Xu, L., Li, H., Yang, S., Zeng, W., Gan, S., Chen, X., Duan, L., & Hu, H. (2020). Interference in the indirect antiglobulin test and direct antiglobulin test from rheumatoid factor. The Journal of international medical research, 48(3), 300060519892386. https://doi.org/10.1177/0300060519892386