Examen citopatologic pleuro-pulmonar

Informații generale- Examen citopatologic pleuro-pulmonar

Examinarea citologică a probelor obținute de la nivelul tractului respirator este frecvent aleasă ca metodă inițială de investigație, la pacientii cu simptomatologie respiratorie, sau la cei care prezintă anumite anomalii pulmonare.
Diagnosticul citologic pulmonar implică evaluarea tractului respirator inferior. Datorită complexității acestuia dar și variabilitatii localizării leziunilor țintă, au fost dezvoltate diverse tehnici de prelevare a specimenelor, pentru studiul bolilor care afectează tractul respirator. Atât prelevarea prin exfoliere extensivă, cât și aspirația cu ac fin (FNA) sunt utilizate în rutină, pentru diagnosticul leziunilor pulmonare.
Examenul citologic al tractului respirator este utilizat predominant pentru studiul suspiciunilor de boală neoplazică, dar și pentru investigarea unei varietăți de afecțiuni benigne, care includ infecțiile oportuniste, tuberculoza, sarcoidoza, bolile ocupaționale (ex. azboestoza), precum și rejetul de transplant pulmonar.

CITOLOGIA DIN SPUTĂ
Producția spontană a unei cantitati excesive de spută, poate indica adesea o boală pulmonară.

Sputa conține predominant aglomerate cu consistență mucoidă, precum și un numar variabil de celule inflamatorii și celule epiteliale. Variabilitatea numărului de macrofage, neutrofile și celule epiteliale, dar și modificările morfologice ale celulelor epiteliale, poate oferi o perspectivă semnificativă asupra proceselor patologice existente în subsidiar. De asemenea, examinarea sputei poate confirma prezența celulelor neoplazice. Un exemplu relevant sunt carcinoamele cu celule scuamoase (care se prezintă de obicei sub forma unor leziuni pulmonare centrale) la care rata de detecție prin citologie din sputa este superioară față de cea pentru diagnosticul adenocarcinoamelor periferice ale plămânului.

PERIAJUL BRONȘIC
Este complementar examenului citologic din spută, în diagnosticul leziunilor pulmonare.
Indicațiile pentru bronhoscopie sunt: tusea persistentă, hemoptizia, whizeeng-ul localizat persistent, atelectazia, precum și evidențierea unor imagini radiologice care indică nodul solitar nou apărut sau persistența unui infiltrat, la nivel toracic pulmonar.
Bronhoscopia poate fi de asemenea utilizată pentru a confirma existența unei citologii anormale în spută.

LAVAJUL BRONHOALVEOLAR (BAL) și ASPIRAȚIA CU AC FIN (FNA)
Deși invaziv, lavajul bronhoalveolar presupune un risc scăzut de complicații și de aceea este utilizat chiar și la pacienții aflați într-un stadiul critic de boală. În timp ce citologia FNA necesită în general o țintă localizată și circumscrisă, BAL poate evalua cu succes o boală pulmonară difuză.
BAL este cel mai frecvent și eficient folosit la pacienții imunosupresați, care prezintă infiltrate pulmonare, pentru stabilirea diagnosticului unor infecții oportuniste. Prin examinarea citologică a lichidului de lavaj bronhoalveolar pe frotiurile cu colorație convențională (MGG) sau cu ajutorul colorațiilor speciale, pot fi identificate o serie de infecții, produse de variate tipuri de agenți patogeni. Aspirația cu ac percutana transtoracică și transbronhială (Wang) este utilizată pentru investigarea structurii nodulilor pulmonari.

Examenul din LICHID PLEURAL
Acumularea de lichid pleural în exces (pleurezie) poate avea diferite cauze (boli pulmonare, cardiace, renale, etc); efuziunea pleurală putând fi de tip transudat sau exudat (cu conținut proteic crescut).
Toracocenteza, care poate fi realizată și în scop terapeutic, permite examinarea lichidului pleural, oferind informații esențiale pentru stabilirea diagnosticului bolii de fond care a generat efuziunea pleurală.

Specimen recoltat:  spută, aspirat bronșic, celule periaj, lavaj bronhoalveolar, aspirat cu ac fin, lichid epleural
Recipient de recoltare: Recipiente sterile, fără aditivi, de diverse mărimi (adaptate pentru cantitatea de material recoltat)
Stabilitate probă:  probele sunt stabile timp de 2 ore la temperatura camerei sau, dacă nu ajung la laborator în acest interval de timp, trebuie menținute la 2-8^o grade Celsius, maximum 24h
– recipientele cu proba fixată în formol 10%, o perioadă de maximum 72 de ore, la temperatura camerei.

Metoda de lucru: examinare microscopică
– specimenele recoltate sunt procesate prin centrifugare/etalare direct pe lama (frotiuri convenționale) și colorate prin tehnica May Grünwald – Giemsa
– pentru realizarea blocului celular, probele sunt centrifugate, iar sedimentul celular obținut va fi inclus în bloc de parafină

Interpretarea rezultatelor – Examen citopatologic pleuro-pulmonar
Diagnosticul FNA al leziunilor pulmonare este eliberat sub formă de interpretare histopatologică, iar corelația cu constatările clinice și radiologice este obligatorie.

Leziuni benigne specifice – include tumorile benigne, procesele inflamatorii și suspiciunea de infectie bacteriană si/sau fungică.

Celule atipice prezente – probabil benigne – se raportează atunci când componenta epitelială sau mezenchimală prezintă atipii nucleare, pe care medicul anatomopatolog le consideră ca fiind modificări reactive sau reparatorii. Acest diagnostic va necesita o corelație clinicopatologică și investigatii suplimentare, în funcție de contextul clinic.
Celule atipice, suspiciune de malignitate – include specimene care prezintă caracteristici atipice, pe care medicul le consideră ca având un risc semnificativ de malignitate. Se aplică și pentru cazurile în care celule anormale sunt prezente într-un număr prea mic, pentru a permite un diagnostic definitiv, sau gradul de atipie celulară este sub pragul unui diagnostic definitiv.
Proces malign – include toate specimenele pentru care poate fi raportat diagnosticul definitiv de malignitate. Deoarece menționarea tipul patologic definitiv de tumoră nu este întotdeauna posibil, ar trebui precizată originea – epitelială sau nonepitelială – iar pentru cazurile cu origine epitelială, tipul de carcinom – cu celule mici sau fără celule mici.

Specimen nondiagnostic – specimenele care nu conțin material celular, materialul este mascat de prezența sângelui, s-a realizat o fixare slabă sau există o serie de artefacte de procesare, astfel încat diagnosticul nu poate fi stabilit, sau nu poate fi diagnosticată o entitate histopatologică.

În aceasta categorie sunt incluse specimenele compuse din elemente celulare benigne (epiteliu respirator, macrofage, celule inflamatorii) care sunt insuficiente, pentru a avea o semnificație, în ceea ce privește leziunea identificată bronhoscopic sau radiologic. Când specimenul este inclus în această categorie rezultatul va fi eliberat cu un comentariu explicativ.

Limitări și interferențe – Examen citopatologic pleuro-pulmonar
– Inflamație acută și cronică marcată. Prezența unei inflamații marcate poate exclude uneori detaliile celulare de diagnostic. În raportul eliberat, medicul anatomopatolog va preciza existența procesului inflamator intens, care maschează alte detalii celulare.
– Timp de ischemie prelungit (intervalul de timp între momentul prelevarii și cel al imersiei în fixator/ procesarea frotiului) – corect: maxim 2 ore, sau dacă timpul de transport se prelungește, probele se vor ține la rece, la 2-8 grade Celsius, maxim 24 ore). Nerespectarea acestor timpi poate influența negativ calitatea specimenului.
– Specimen celular recoltat, insuficient pentru diagnostic.
– Recoltarea specimenului tisular dintr-o zonă irelevantă pentru diagnostic.
– Absența datelor clinice sau date clinice incomplete pot afecta acuratețea diagnosticului citopatologic.
– Tratamentele anterioare intervenției chirurgicale (chimioterapie, radioterapie) și intervențiile chirurgicale anterioare (în aceeași regiune anatomică) pot determina modificarea aspectului citopatologic.

Referinte:
1. DeFine LA, Saleba KP, Gibson BB, Wesseler TA, Baughman R. Cytologic evaluation of bronchoalveolar lavage specimens in immunosuppressed patients with suspected opportunistic infections. Acta Cytol 1987; 31:235–242.
2. Kyriazis AP, Kyriazis AA. Incidence and distribution of opportunistic lung infections in AIDS patients related to intravenous drug use: a study of bronchoalveolar lavage cytology by the Diff-Quik stain. Diagn Cytopathol 1993; 9:487–491.
3. Miles PR, Baughman RP, Linnemann CC Jr. Cytomegalovirus in the bronchoalveolar lavage fluid of patients with AIDS. Chest 1990;97: 1072–1076.
4. Selvaggi SM. Bronchoalveolar lavage in lung transplant patients. Acta Cytol 1992; 36:674–679.
5. Strigle SM, Gal AA. Review of pulmonary cytopathology in the acquired immunodeficiency syndrome. Diagn Cytopathol 1989;5: 44–54.
6. Walts AE, Marchevsky AM, Morgan M. Pulmonary cytology in lung transplant recipients: recent trends in laboratory utilization. Diagn Cytopathol 1991; 7:353–358.
7. Weiss RL, Snow GW, Schuman GB, Hammond ME. Diagnosis of Cytomegalovirus pneumonitis on bronchoalveolar lavage fluid: com parison of cytology, immunofluorescence, and in situ hybridization with viral isolation. Diagn Cytopathol 1991; 7:243–247.
8. Solans EP, Yong S, Husain AN, Eichorst M, Gattuso P. Bronchoalveo lar lavage in the diagnosis of CMV pneumonitis in lung transplant recipients: an immunocytochemical study. Diagn Cytopathol 1997;16: 350–352.
9. Kanjanaviro, Kul N, Scripa C, Paupairoj A. Cytologic diagnosis of Cryptococcus neoformans in HIV-positive patients. Acta Cytol 1997; 41:493–496. 10. Crystal RG, Bitterman PB, Rennaud I, Hance AJ, Keogh BA. Interstitial lung diseases of unknown cause: disorders characterized by chronic inflammation of the lower respiratory tract. N Engl J Med 1984; 310:154–166
42. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3507055/