Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea 17-cetosteroizilor urinari
Principalii precursori ai 17-cetosteroizilor urinari sunt dehidroepiandrostendionul (DHEA) şi dehidroepiandrostendionul sulfat (DHEA-S). La bărbaţi aproximativ o treime din 17-cetosteroizi sunt de origine gonadală, în timp ce la femei şi copii corticosuprarenala reprezintă sursa predominantă. Cortizolul, estrogenii, pregnandiolul, pregnantriolul, testosteronul şi dihidrotestosteronul nu constituie 17-cetosteroizi.
Principala utilitate a determinării acestor metaboliţi urinari este investigarea cazurilor de hirsutism şi virilizare2.
Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire specială1.
Specimen recoltat – urina din 24 ore; la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 20 mL într-un pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se păstrează la 2-8°C în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv1.
Cauze de respingere a probei – recipient de urină menţinut la temperatura camerei.
Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 de ore1.
Cantitate recoltată – 20 mL1.
Prelucrare necesară după recoltare – de preferinţă se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8ºC sau la -20ºC, dupa ce, în prealabil, se adaugă acid clorhidric concentrat până se obţine un pH de 3-61.
Stabilitate probă – 5 zile la 2-8° C; 1 lună la -20°C.
Metodă – fotometrică1.
Valori de referinţă1
|
Vârsta în ani
|
Valoare (mg/24 ore)
|
|
Bărbaţi
|
Femei
|
|
0-6
|
<2.3
|
<2.2
|
|
6-10
|
1.1-5.6
|
0.9-4.5
|
|
11
|
3.9-6.5
|
2.9-8.9
|
|
12
|
4.5-7.3
|
3.3-11.5
|
|
13
|
4.8-8.0
|
4.8-12.6
|
|
14
|
5.3-9.0
|
4.8-13.4
|
|
15-16
|
7.6-11.0
|
8.2-14.2
|
|
17
|
10.8-14.5
|
10.7-15.3
|
|
18
|
10.8-17.0
|
12.0-17.0
|
|
19
|
10.9-20.0
|
13.2-17.9
|
|
20-25
|
15.6-23.4
|
14.0-18.8
|
|
25-40
|
17.0-25.0
|
11.0-19.0
|
|
40-50
|
11.4-22.0
|
10.0-19.0
|
|
50-60
|
9.0-18.0
|
7.3-16.8
|
|
60-70
|
5.8-13.5
|
5.5-13.4
|
|
70-80
|
2.9-10.0
|
3.2-10.9
|
| >80 |
2.7-8.0 |
1.8-5.8
|
Limita de detecţie – 0.8 mg/L1.
Interpretarea rezultatelor
Creşteri: sindrom adrenogenital, sindrom Cushing, unele tumori suprarenaliene şi gonadale, sindrom Stein-Leventhal, pseudohermafroidism (femeie)1;3.
Scaderi: boala Addison, panhipopituitarism, hipotiroidie, sindrom Klinefelter, nefroze, boli consumptive3.
Limite şi interferenţe
Valori crescute se întâlnesc în sarcină şi la pacienţii obezi.
Deşi este adesea folosit pentru evaluarea statusului androgenic, acest test nu detectează androgenii majori, testosteronul şi dihidrotestosteronul. Dacă este suspectat un deficit androgenic, testul de elecţie este testosteronul liber2.
• Medicamente
Creşteri: corticotropina, danazol, gonadotrofine, testosteron.
Scăderi: androgeni, contraceptive orale, corticosteroizi, dexametazonă, estrogeni, fenitoin, probenecid3.
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com. 2010 Ref Type: Internet Communication.
3. Norbert Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 380.
