Informatii generale – Acid uric seric
Acidul uric rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand produsul final al metabolismului purinelor. De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi, unde este filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ 70%. Restul de acid uric este eliminat si degradat in tractul gastrointestinal. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii: catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie) sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala)2.
Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise. In timp ce hiperuricemia este un factor de risc metabolic si poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o conditie patologica neobservata6.
Recomandari pentru determinarea acidului uric seric
• evaluarea insuficientei renale;
• monitorizarea tratamentului gutei;
• monitorizarea tratamentului citostatic1;3;
• determinari seriate in toxemia de sarcina pentru urmarirea raspunsului terapeutic1;3.
Pregatire pacient
• à jeun (ideal) sau sa nu manance patru ore inainte de recoltare;
• exista variatii diurne – dimineata valoarea obtinuta pentru acidul uric seric este mai mare decat seara4.
Specimen recoltat – sange venos4;5.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se poate stoca la 2-8°C sau la -20°C; recipientul in care este stocat serul trebuie sa fie inchis pentru a evita evaporarea si contaminarea4.
Volum proba – minim 0.5 mL ser4.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8° C ; 6 luni la -18°C4.
Metoda – spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)4.
Valori de referinta4
Barbati: < 7 mg/dL
Femei: <5.7 mg/dL.
Limita de detectie – 0.2 mg/dL (11.9 μmol/L)4.
Interpretarea rezultatelor
|
Cresterea acidului uric seric
|
Scaderea acidului uric seric
|
|
• insuficienta renala; • guta; • hiperuricemie asimptomatica (trebuie evaluata periodic pentru guta); • cresterea distructiei de nucleoproteine: leucemii si sindroame mieloproliferative cronice, mielom multiplu, limfoame (mai ales postiradiere), alte neoplasme diseminate, chimioterapie antineoplazica, anemie hemolitica, anemie pernicioasa, toxemie de sarcina, psoriazis (1/3din pacienti); • administrarea unor medicamente: doze mici de salicilati (<4g/zi), intoxicatii (barbiturice, alcool metilic, amoniac, monoxid de carbon), substante care determina scaderea clearance-ului renal sau a secretiei tubulare (tiazide, furosemid), nefrotoxice (mitomicina C); • acidoza metabolica, cetoacidoza diabetica; hipertrigliceridemie (80% din pacienti);
• regim alimentar: dieta cu scaderea proteinelor cu greutate moleculara mare, nucleoproteine in exces, consumul de alcool; • cauze diverse: intoxicatie cu plumb, boala von Gierke, sindrom Lesch- Nyhan (guta ereditara), sindrom Down, rinichi polichistic, hipoparatiroidism, hiperparatiroidism primar, hipotiroidism, sarcoidoza2;3;6.
|
• administrarea unor medicamente: ACTH, uricozurice (cortizon, alopurinol);
•cauze diverse: boala Wilson, sindrom Fanconi, SIADH, acromegalie (unii pacienti), boala celiaca (crestere usoara), xantinurie (deficitul de xantin oxidaza), unele neoplasme (ex.: boala Hodgkin), adulti sanatosi cu defect izolat de transport tubular al acidului uric (mutatia „cainelui dalmatian”)2;3;6.
|
Limite si interferente
Se pot inregistra variatii ale acidului uric de la o zi la alta sau de la un anotimp la altul, la aceeasi persoana. Cresterea acidului uric este cauzata de stresul emotional, exercitiul fizic intens, postul negru, obezitate.
S-au constatat scaderi ale acidului uric la 5% dintre pacientii spitalizati, cauza fiind statusul postoperator3.
• Medicamente
Cresteri: acid nicotinic (doze mari), blocanti betaadrenergici (atenolol, propanolol, nadolol, timolol), corticosteroizi (in leucemii acute), ciclosporina, diazoxid, diuretice (acetazolamida, clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide, triamteren), epinefrina, etanol, etambutol, fenotiazine, norepinefrina, pirazinamida, salicilati (doze mici), unele antineoplazice (asparaginaza, cisplatin, clorambucil, fludarabina, hidroxiuree, idarubicin, mecloretamina, vincristin), teofilina1.
Scaderi: acid ascorbic, alfametildopa, alopurinol, aspirina, desferoxamin, corticosteroizi, dietilstilbestrol, enalapril, ibuprofen, indometacin, manitol, probenecid, spironolactona, verapamil1.
• Interferente analitice
Nivelurile ridicate ale trigliceridelor (2000 mg/dl) duc la cresterea acidului uric4.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 1255-1256.
2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 378-379.
3. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed. 2001;49-51.
4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Uric Acid,Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
6. Lothar Thomas. Uric acid. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 208-214.
