Crom in urina

Informatii generale – Crom in urina

Cromul este un metal tranzitional, al carui nume provine din cuvantul grecesc “culoare”, deoarece majoritatea compusilor sai sunt intens colorati. Cel mai important minereu de crom este cromitul. Cromul si sarurile sale anorganice prezinta numeroase aplicatii industriale: placarea metalelor, producerea de aliaje diverse, materiale refractare, pigmenti si conservanti².

Cromul in stare trivalenta este cea mai abundenta forma de crom din mediu. Fiziologic, cromul detine un rol important in metabolismul glucozei² si de asemenea in sinteza colesterolului¹.  Scaderea cromului in organism este asociata cu rezistenta la insulina (hiperinsulinism), risc crescut de insuficienta cardiaca congestiva, hipercolesterolemie, reducerea fertilitatii¹. Desi cromul trivalent in sine are o biodisponibilitate orala redusa, absorbtia sa intestinala este crescuta in prezenta “factorului de toleranta la glucoza”, care formeaza un complex cu Cr³⁺. Cromul trivalent este considerat a fi relativ netoxic in vivo².

Fierul inhiba competitiv legarea cromului de transferina, astfel ca pacientii cu hemocromatoza prezinta o retentie scazuta de crom in organism. S-a formulat ipoteza ca deficienta cromului la nivel celular ar avea un rol in dezvoltarea diabetului la pacientii cu hemocromatoza⁴.

Pe de alta parte, cromul hexavalent reprezinta forma cea mai importanta de crom din punct de vedere toxicologic. Spre deosebire de Cr³⁺, Cr⁶⁺ este absorbit cu usurinta de majoritatea tesuturilor, astfel ca ingestia accidentala sau intentionata de Cr⁶⁺ determina intoxicatie acuta manifestata prin varsaturi si leziuni gastrointestinale generalizate, cu hemoragii digestive grave ce pot induce stare de soc hipovolemic. Pacientii care supravietuiesc efectelor toxice initiale dezvolta necroza tubulara acuta, necroza hepatocelulara si afectarea tesuturilor hematoformatoare².

Expunerea cronica prin inhalarea compusilor de crom insolubili poate produce pneumoconioza cu alterarea functiei pulmonare. Expunerea la saruri anorganice solubile poate precipita aparitia de ulceratii cutanate, dermatita, perforarea septului nazal si manifestari respiratorii de hipersensibilizare⁴.

Efectul carcinogen al cromului asupra tractului respiratorii a fost documentat prin numeroase studii².

Recomandari pentru determinarea cromului

• cromul in sange: evaluarea posibilului deficit indus de denutritie (in special la varstnici), traumatisme severe si stres¹; monitorizarea pacientilor care primesc preparate de crom in cursul alimentatiei parenterale; evaluarea intolerantei dobandite la glucoza la pacientii cu alimentatie parenterala; evaluarea rezistentei la insulina la pacientii fara complicatii septice care sunt alimentati parenteral⁴;
• cromul in urina: monitorizarea expunerii profesionale la crom⁴ .

Pregatire pacient – pentru monitorizarea expunerii profesionale recoltarea probei de urina se va face fie in cursul lucrului, fie la sfarsitul schimbului la incheierea saptamanii de lucru⁴.

Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană

Cauze de respingere a probei – specimen coagulat pentru sange venos sau care nu a fost pastrat in conditiile optime de temperatura.^3;4.

Recipient de recoltare:  1) vacutainer pentru metale care conţine K2 EDTA 6ml (albastru închis) (ref 368381) sau vacutainer cu K2 EDTA 4ml (mov inchis) (ref 368861); 2) vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) pahar steril pentru urina.

Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL^3;4.

Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară³.

Stabilitate probă – 2 saptamani la 2-8°;2), 3) 2 saptamani la 2-8°C.

Metoda – Plasma cuplată inductiv cu spectrometrie de masă (ICP/MS)

Valori de referinţă:

Cromul în sânge³:                          Cromul în urină⁴:

0.1-2.1 μg/l                                       >17 ani: 0.1-1.2 μg/24 ore; <0.8 μg/g creatinina.                                                   

Expunere profesională⁵:

LBT = 10 μg/g creatinină (recoltare în timpul lucrului);  

LBT= 20 μg/g creatinină (recoltare la sfârşitul schimbului, la încheierea săptămânii de lucru);      

LBT = limita biologică tolerabilă.

Factor de conversie⁴: ng/mL x 19.2 = nmol/L; nmol/L x 0.052 = μg/L. 

Bibliografie

1. Minerals in Human Nutrition. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004: 1148.

2. Jill C.Merill, et al. Metals. In Principles and Methods of Toxicology. Taylor & Francis, 4th Edition, 2001: 655.

3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Chromium Plasma and Urine. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.