Informaţii generale despre acid folic
Acidul folic (acidul pteroilmonoglutamic) este substanţă comună din care sunt produşi folaţii, un grup de compuşi cu structura asemănătoare, care constau dintr-un inel pteridinic, paraaminobenzoat şi unul sau mai multe lanţuri glutamice laterale. Formele poliglutamice sunt cele care predomină intracelular şi sunt mai eficiente în reacţiile enzimatice.
Formele metabolic active sunt 5-metiltetrahidrofolatul (formă majoră din organism), 10-formiltetrahidrofolatul şi tetrahidrofolatul (care funcţionează că donor/acceptor de grupuri cu un atom de carbon în reacţii din metabolismul unor aminoacizi şi al nucleotidelor, respectiv sinteză ADN). Metabolismul folatului este legat de cel al vitaminei B12: cobalamină este implicată în preluarea celulară de 5-metiltetrahidrofolat monoglutamat şi transformarea intracelulară în poliglutamat.
Folatul este ubicuitar, găsindu-se în aproape toate clasele de alimente, în primul rând în legumele cu frunze verzi, dar şi în carne, organe, produse lactate, cereale. Folatul alimentar este poliglutamat şi necesită conversie în monoglutamat pentru a fi absorbit, fiind mai puţin biodisponibil decât acidul folic de sinteză. Folatul este absorbit atât prin intermediul unui carrier, care predomină în intestinul subţire proximal (proces saturabil), cât şi printr-un proces nonsaturabil, care predomină la nivelul ileonului.
Folatul alimentar şi folatul biliar reabsorbit intră în circulaţie, unde se leagă nespecific şi cu afinitate mică de albumina; o treime circulă în formă liberă şi numai o fracţiune foarte mică se leagă specific de proteină de legare a folatului derivată din membrană celulară; folatul circulant monoglutamat este preluat rapid la nivel celular via receptorul pentru folat sau prin difuzie pasivă, este convertit în folat poliglutamat la nivel citosolic şi apoi transportat la nivelul organitelor (35% din folatul intracelular se găseşte în mitocondrii).
Organismul uman conţine 5-10 mg de folaţi, iar cea mai mare parte (50%) este depozitată la nivelul ficatului. Excreţia are loc prin materiile fecale (reciclarea enterohepatica este importantă) şi urină (filtrare glomerulară, reabsorbţie şi secreţie tubulară). De asemenea, folaţii sunt sintetizaţi de către bacteriile intestinale 1;2.
Un deficit semnificativ de folați se asociază în mod caracteristic cu macrocitoză și anemie megaloblastică. Acesta se datorează în principal unui aport alimentar insuficient și este cel mai frecvent întâlnit la gravide și alcoolici.
Un nivel seric de folați sub limita inferioară a intervalului de referință a fost descris la pacienți cu tulburări neuropsihice, la gravidele ale căror feți prezintă defecte de tub neural, precum și la femeile cu avorturi sponatne recente3.
Recomandari pentru determinarea folatului seric2:
- Diagnosticul diferenţial al anemiei megaloblastice;
- Alcoolismul cronic;
- Femei care intenţionează să aibă o sarcină, mai ales dacă au avut un copil cu defect de tub neural;
- Monitorizarea tratamentului cu anticonvulsivante, antifolaţi (metotrexat), pirimetamina (antimalaric), sulfasalazina (pentru boli inflamatorii intestinale), contraceptive orale;
- Sindroame de malabsorbţie;
- Boli hepatice cronice;
- Vârstnici cu malnutriţie.
Se pot determina atât folatul seric (care reflectă modificări recente în aportul alimentar şi absorbţia intestinală de folat), cât şi folatul eritrocitar (adevăratul indicator al folatului tisular). Folatul eritrocitar nu face distincţia între deficitul de folat şi cel de vitamina B12: 63% din pacienţii cu deficit de vitamina B12 prezintă niveluri scăzute de folaţi. Pe de altă parte folatul seric este crescut la 30% din pacienţii cu deficit de vitamina B12; de aceea determinările de folat şi vitamina B12 trebuie efectuate simultan2.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate), înaintea unor eventuale injecţii cu vitamina B12, administrării de transfuzii sau începerii tratamentului cu folat4.
Specimen recoltat – sânge venos5.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator5.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare5.
Volum probă – minim 1 mL ser5.
Cauze de respingere a probei – ser hemolizat5.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; se protejează de lumină3;5.
Metodă de determinare – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)5.
Valori de referinţă – 4.6 – 34.8 ng/mL (pentru populaţia europeană)5.
Factori de conversie: nmol/L x 0.44 = ng/mL; ng/mL x 2.27 = nmol/L.
Limita de detecţie – < 0.640 ng/mL (< 1.45nmol/L)5.
Interpretarea rezultatelor
Deficitul de folat poate fi clasificat în 4 stadii:
- o balanţă negativă de folat determină iniţial scăderea folatului seric, dar cu depozite normale ulterior scade folatul eritrocitar
• apoi apare alterarea eritropoiezei cu VEM si HEM crescute şi apariţia neutrofilelor cu nucleu hipersegmentat
• iar in final, deficit de folaţi clinic manifest cu anemie megaloblastică7; spre deosebire de deficitul de vitamina B12, manifestările neurologice sunt rare
După întreruperea aportului, scăderea folatului seric survine după ~1 lună, iar depleţia depozitelor de folat la un nivel care nu poate susţine hematopoieză normală are loc în 3-6 luni2.
Cauzele deficitului de folat sunt:
• Dietă deficitară: abuzul de alcool, copii cu diete exclusiv lactate fără suplimentare cu folat, dietă restrictivă din fenilcetonurie, vârstnici cu malnutriţie, anorexie nervoasă
• Malabsorbţie: sprue tropical, boala celiacă, boala Crohn, dermatită herpetiformă1, by-pass jejuno-ileal, rezecţii intestinale
• Nevoi crescute: sarcină, lactaţie, nou-născuţi prematuri, adolescenţi, anemie hemolitică cronică, boli mieloproliferative, carcinom metastatic, hipertiroidism, dermatite exfoliative2
• Pierderi crescute: dializa cronică
• Boli hepatice cronice (ciroză, hepatom)2;4
• Medicamente şi toxice: alcool, sulfasalazina, anticonvulsivante (hidantoine, acid valproic), antifolaţi (metotrexat), trimetoprim-sulfametoxazol, pirimetamina, contraceptive orale, antiacide/blocanţi de receptori H2 în exces4;6
De obicei, deficitul de folaţi este multifactorial. Deficitul de folaţi în sarcină poate duce la apariţia defectelor de tub neural.
|
| Folat crescut: • vegetarieni • deficit de vitamina B12 • sindrom de anşă oarbă (creșterea sintezei bacteriene de folaţi)4;6 |
În mod obișnuit, evaluarea anemiilor macrocitare necesită determinarea simultană de folați serici și vitamină B12. Pentru diferențierea deficitului de vitamină B12 și folați se pot efectua suplimentar homocisteina plasmatică și acidul metilmalonic seric. În defictul de folați nivelul homocisteinei este crescut iar cel de acid malonic este normal, pe când în defictul de vitamină B12 sunt crescute atât homocisteina plasmatică cât și acidul metilmalonic seric3.
Limite și interferențe:
Deficitul sever de fier poate determina creşteri ale folatului printr-un mecanism necunoscut2.
• Medicamente
Scăderi: acid aminosalicilic, ampicilina, antiacide, anticonvulsivante, barbiturice, cloramfenicol, colistiramina, eritromicina, fier, izoniazida, levodopa, lincomicina, metformin, metotrexat, nitrofurantoin, contraceptive orale, penicilina, pentamidina, primidona, pirimetamina, rifampicina, sulfasalazina, sulfisoxazol, tetraciclina, triamteren, trimetoprim7.
• Interferenţe analitice
În prezenţa unui ser hemolizat pot apărea false creşteri (eliberarea folatului eritrocitar).
La pacienţii care primesc tratament cu doze mari de biotină (>5mg/zi), recoltarea probei trebuie făcută la cel puţin 8 ore după ultima doză de biotină. Nu se recomandă dozarea în cursul tratamentului cu metotrexat/leucovorin (interacţionează cu proteina de legare a folatului folosită pentru testare)2.
Hiperproteinemia marcată >16 g/dL (macroglobulinemia Waldenström) interferă cu testul (formare de gel proteic în cupa de testare)5.
Bibliografie
1. Carmel R. Megalobastic Anemias: Disorders of Impaired DNA Synthesis. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 1367-1388.
2. Lothar Thomas. Folates. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 431-435.
4. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 141-143.
5. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2017. Ref Type: Catalog.
6. DeMott W, Tilzer L, et al. Hematology.In Laboratory Test Handbook. Lexi-Comp Inc. Jaffe, USA, 3 Ed., 1994, 545-546.
7. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1238.
