Informatii generale – Cultura lichid punctie (cu antibiograma dupa caz)
Exsudatele si transsudatele cavitatilor inchise reprezinta reactia de tip inflamator sau neinflamator a seroaselor respective fata de anumiti excitanti, care duce la acumularea de lichid in exces intre membrana viscerala si parietala.
Procesele inflamatorii au la baza o varietate de conditii etiologice. In marea majoritate a cazurilor, acestea sunt infectii locale, rezultate din procesele inflamatorii ale organului respectiv sau a celor din vecinatate, traumatisme infectante sau pot sa reprezinte o localizare a unor boli generale de tip septicemic. In mod normal acestea sunt arii sterile din punct de vedere microbiologic, dar pot fi infectate de toate cele patru categorii de microorganisme: bacterii, fungi, virusuri si paraziti1.
Rezultatul investigatiilor microbiologice depinde de calitatea recoltarii si transportul probelor2. In cadrul laboratorului Synevo lichidele de punctie pot fi procesate atat in sistem clasic, cat si in sistem automat.
Pentru sistemul automat recoltarea se face la patul bolnavului direct in flacoanele ce asigura conditii aerobe si anaerobe si sunt transportate imediat la laborator1.
Metoda clasica necesita concentrarea lichidului de punctie prin centrifugare intr-o eprubeta sterila, 15 minute la 3500 rotatii/minut3.
In cazul prezentei coagulului in lichidul recoltat, acesta se omogenizeaza pentru a elibera bacteriile1.
Dupa centrifugare supernatantul este colectat intr-un tub steril, iar sedimentul este folosit pentru frotiuri si culturi bacteriene.
Pentru realizarea frotiurilor se folosesc lame curate, degresate, de preferinta noi pentru a avea siguranta ca nu au bacterii restante de la examinari anterioare. Sedimentul se intinde din centrul lamei spre periferie cu ansa sau cu pipeta Pasteur pentru a obtine un strat continuu de celule. Se prepara 4 frotiuri, din care 2 vor fi fixate si colorate Gram si respectiv albastru de metilen, un frotiu va fi colorat Giemsa si unul va ramane de rezerva3.
Pe frotiul colorat Gram se evidentiaza prezenta germenilor, morfologia, tinctorialitatea, frecventa si localizarea lor (intra sau extraleucocitari).
Lamele colorate Giemsa si albastru de metilen se utilizeaza pentru examenul citologic. Se apreciaza procentual tipul elementelor: PMN, limfocite, notandu-se in acelasi timp aspectul lor.
Cultivarea este un mijloc de diagnostic specific, dar necesita 24 – 48 de ore si poate fi negativa in cazul germenilor neviabili sau daca pacientul a inceput tratamentul antibiotic.
Se pot folosi: agar Columbia cu 5% sange de berbec, agar chocolate, geloza lactozata si bulion thioglycolat. In functie de examenul bacterioscopic, pot fi adaugate si alte medii (Sabouraud).
Mediile sunt incubate la 37°C, eventual in atmosfera cu 5% CO2 pentru medii ca agar Columbia cu 5% sange de berbec si agar chocolate.
Aparitia culturii este urmarita zilnic timp de 3 zile pe mediile solide si 5 zile in tubul cu bulion thioglycolat1;3.
In cazul culturilor pozitive se continua identificarea pana la nivel de specie si se efectueaza antibiograma.
In eventualitatea pozitivarii, exclusiv a bulionului thioglycolat, se noteaza ziua de incubare si nivelul la care a avut loc cresterea (suprafata, profunzime), se fac frotiuri si treceri pe medii solide, cu incubare atat in conditii aerobe cat si anaerobe.
In cazul suspiciunii unei infectii cu anaerobi este necesara recoltarea in recipiente speciale care mentin conditiile de anaerobioza. Insamattarea se face atat aerob (de rutina), cat si anaerob1.
Interpretarea culturilor
Pe langa bacteriile patogene si cele comensale sunt responsabile de infectii (la pacientii cu boli cronice debilitante, imunosupresati, datorita tehnicilor invazive, protezelor etc). Evaluarea corecta presupune ca recoltarea, transportul si prelucrarea sa fie conform standardelor, astfel incat organismele izolate sa provina de la locul infectiei si sa nu fie contaminanti.
Flora bacteriana intalnita este variata. Astfel, in lichidele pleurale infectate predomina cocii Gram pozitivi: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, Enterobacteriaceae, Pseudomonas, dar se pot intalni frecvent si germeni anaerobi din genurile Fusobacterium sau Bacteroides singuri sau in asociatie.
In etiologia peritonitelor, asociatia de germeni Gram pozitivi si Gram negativi aerobi si anaerobi este frecventa; indiferent de cauza peritonitei, germenii care predomina sunt de tip enteric: E. coli, Bacteroides, Enterococcus, Staphylococcus, Pseudomonas3.
Infectia lichidelor articulare este in mod obisnuit monobacteriana si frecvent reprezentata de stafilococi, streptococi, neisserii si bacili Gram negativi.
Agentii etiologici ai pericarditelor sunt de cele mai multe ori virusurile: Enterovirusurile, Adenovirusurile, iar infectiile bacteriene si fungice sunt de obicei asociate cu acestea1.
Un loc deosebit in etiologia pleureziilor o are genul Mycobacterium, insa in cadrul laboratoarelor Synevo nu se efectueaza culturi pentru bacilul Koch2.
Bibliografie
1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Normally Sterile Body Fluids, bone and bone marrow and solid tissues. In Bailey & Scott’s Diagnostic Microbiology, Mosby, USA, 11 ed. 2002, 984-994.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Ministerul Sanatatii. Academia de Stiinte Medicale. Metode de laborator de uz curent. Vol. II. Bucuresti. Ed. Medicala, 1977, 81-85.
