Informaţii generale: Progesteron
Progesteronul este un hormon steroid produs de celulele corpului galben ovarian, iar în timpul sarcinii de căre placentă. Concentraţia progesteronului prezintă strânse corelaţii cu dezvoltarea şi regresia corpului galben. În timp ce progesteronul este puţin detectabil în faza foliculară, se observă o creştere a nivelului de progesteron în ziua anterioară ovulaţiei. Sinteza crescută de progesteron se menţine de-a lungul fazei luteale. Determinarea nivelului de progesteron reprezintă cel mai bun test de confirmare a producerii ovulaţiei. În a doua jumătate a ciclului pregnandiolul este eliminat prin urină, fiind principalul produs de degradare al progesteronului5;6;8.
În cursul sarcinii se înregistrează o creştere progresivă a nivelului de progesteron între săptămânile 9 şi 32, adesea de 100 de ori faţă de nivelul anterior sarcinii. Concentraţia de progesteron este mai mare în caz de sarcină multiplă, comparativ cu sarcina unică1.
Uterul reprezintă cel mai important organ-ţintă al progesteronului. Progesteronul realizează transformarea mucoasei uterine într-un ţesut bogat în glande (faza secretorie), care va favoriza implantarea intrauterină a ovulului fecundat. În timpul sarcinii progesteronul inhibă contracţiile miometrului, dar scade şi sensibilitatea la stimulii fiziologici ai contracţiei. În glandele mamare progesteronul (împreună cu estradiolul) stimulează proliferarea şi aranjarea secretorie a alveolelor3;6;8.
Recomandări pentru determinarea progesteronului
La femei: detectarea ovulaţiei şi urmărirea fazei luteale, stabilirea formării şi funcţionării corpului galben, stabilirea statusului funcţional al corpului galben la pacientele cu infertilitate, funcţionarea placentei pe parcursul sarcinii, testarea funcţiei ovariene, tumori ovariene, chisturi ovariene, iminenţa de avort, moarte fetală, toxemie de sarcină. Nivelurile serice de progesteron împreună cu beta-HCG permit diferenţierea sarcinii uterine normale de sarcină ectopică sau sarcină uterină anormală1.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate). Pacientele vor menţiona : • data ultimei menstruaţii; • trimestrul de sarcină7.
Specimen recoltat – sânge venos7.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator7.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C7.
Volum probă – minim 0.5 mL ser7.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat7.
Stabilitate probă – 5 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi7.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)7.
Valori de referinţă – Sunt dependente de vârstă şi sex, iar la femei şi de perioada ciclului menstrual7:
Baieti:
<1 luna: <0.159*-769 nmol/l
1 luna-19 ani: <0.159*-3 nmol/l
Fete:
<1 luna: <0.159*-769 nmol/l
1 luna-12 ani: <0.159*-3 nmol/l
12 ani-14 ani <0.159*-38 nmol/l
Barbati: <0.159*-0.474 nmol/l
Femei:
faza foliculara: <0.159*-0.616 nmol/l
ovulatie: 0.175-13.2 nmol/l
faza luteala: 13.1-46.3 nmol/l
menopauza:<0.159*-0.401 nmol/l
Sarcina
trimestrul I: 35-141 nmol/l
trimestrul II: 80.8-265 nmol/l
trimestrul III: 187-679 nmol/l
*<sub limita de detectie a aparatului.
Factori de conversie: nmol/L x 0.314 = ng/mL; ng/mL x 3.18 = nmol/L.
Limita de detecţie – 0.159 nmol/L 7.
Valori critice – <16 nmol/L: sarcină neviabilă; 16-32 nmol/L: sarcină patologică1.
Limite şi interferenţe
• Medicamente
Creşteri: corticosteron, clomifen (creşteri peste normal în faza luteală), 11-deoxicortisol, 11-deoxicorticosteron, dihidroprogesteron, dibenzodiazepina, fenotiazina, hidroxiprogesteron, ketoconazol, pregnandiona (reacţie încrucişată), tamoxifen, TRH2.
Scăderi: acid valproic, ampicilină, carbamazepin, contraceptive orale, danazol, dopamină, ergotamină, etinilestradiol, fenilbutazonă în doze terapeutice, fenitoin, levodopa, medroxiprogesteron, pentobarbital, pravastatin, PGF-2alfa (dinoprost, trometamina)2.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu7.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 405-407.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1251.
3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 338-339.
4. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia ovarului. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, România, Ed. 1989, 1046-1060.
5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziologia ovarului. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, România, Ed. 1989, 1001-1035 .
6. Jacques Wallach. Afecţiuni endocrine. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 878.
7. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Progesterone. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
