SCC (Antigen tumoral)

Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea SCC (Antigen tumoral)

Antigenul cancerului cu celule scuamoase (SCC) constituie un grup de glicoproteine ce aparţin familiei inhibitorilor de serin/cistein proteaze¹.

SCC este un marker serologic pentru carcinoamele cu celule scuamoase localizate la nivelul colului uterin, vulvei, plămânului, esofagului şi zonei cap-gât².

Utilitatea marker-ului în funcţie de localizarea carcinomului cu celule scuamoase:

A. Cancerul de col uterin

Sensibilitatea clinică a SCC este de 45-85% în cancerul primar şi de 66-84% în cancerul recurent. Concentraţia serică de SCC se corelează cu gradul de extindere a bolii (manifestări clinice şi afectare ganglionară). Nivelul pre-tratament constituie un indicator precoce al prognosticului. După tratamentul chirurgical radical sau radioterapie concentraţia serică de SCC se normalizează de obicei in 2-7 zile.

Persistenţa nivelurilor anormale după 2-6 săptămâni de la tratament se corelează cu o rată înaltă de recidive. Reapariţia nivelurilor crescute, după o normalizare iniţială, se asociază cu recidiva bolii, chiar în absenţa manifestărilor clinice, marker-ul fiind astfel util în detectarea precoce a recurenţelor tumorale. Din punct de vedere al sensibilităţii clinice, markerul CEA este inferior Ag SCC în cancerul de col uterin cu celule scuamose^2;3.

B. Cancerul pulmonar

In cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalenţa concentraţiilor crescute de SCC variază între 39 şi 78%. Nivelurile de SCC sunt crescute în directă corelaţie cu stadiul bolii şi clasificarea TNM. După 2 zile de la rezecţia tumorii valorile SCC trebuie să se normalizeze; în cazul tumorilor reziduale declinul valorilor se produce mai greu. Dacă după 4-5 luni nivelul SCC va creşte semnificativ, aceasta indică recidivă tumorală. După unele studii, determinarea combinată de SCC şi CEA creşte sensibilitatea clinică pentru acest tip de cancer de la 35 la 50-82%^2;3.

C. Carcinoamele din zona cap-gât

In aceste forme de cancer sensibilitatea clinică a SCC variază de la 34 la 78%, fiind dependentă de stadiul bolii şi clasificarea TNM. Rata de detecţie în diverse tumori este: 49% în leziunile sinusului maxilar, 34% în leziunile cavităţii bucale, 23% în leziunile limbii, 19% în leziunile laringelui şi 11-33% în leziunile faringelui. In ceea ce priveşte detectarea recidivelor tumorale, se descrie o sensibilitate clinică de 60-75%².

D. Cancerul esofagian

In cancerul de esofag sensibilitatea clinică medie a SCC este de 30-39%, aceasta fiind dependentă de stadiul bolii. După o intervenţie chirurgicală reuşită nivelurile de SCC se normalizează. Persistenţa nivelurilor crescute se asociază cu prezenţa tumorilor reziduale, iar creşterea valorilor, după o normalizare iniţială, indică recidivă tumorală².

E. Alte tumori genito-urinare

In tumorile ginecologice (altele decât cancerul de col uterin) s-au descris sensibilităţi clinice variate ale SCC: 8-30% în cancerul de endometru, 4-20% în cancerul ovarian, 19-42% în cancerul vulvar şi 17% în cancerul vaginal.

Valori crescute de SCC se înregistrează şi la pacienţii având carcinom metastatic cu celule scuamoase de penis şi uretră în aproximativ 45% din cazuri².

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial¹.

Specimen recoltat – sânge venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator¹.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt în maxim 2 ore; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C¹.

Volum probă – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei  

Stabilitate probă – serul separat este stabil 1 zi la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C sau la -70°C¹. Evitaţi decongelarea/recongelarea¹.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemilumiscenţă (ECLIA)¹.

Valori de referinţă – < 2.7 ng/mL¹.

Limita de detecţie – 0.1 ng/mL¹.

Limite şi interferenţe

Antigenul SCC este prezent în epiteliile scuamoase normale astfel încat niveluri crescute pot fi întâlnite în afecţiuni cutanate asociate cu hiperkeratinizare (psoriazis, eczemă). Concentraţii crescute mai pot să apară în afecţiuni inflamatorii pulmonare, insuficienţă hepatică sau renală.

SCC nu trebuie utilizat în screening-ul cancerului  la pacienţi asimptomatici¹.

• Interferenţe analitice

Antigenul SCC este prezent în piele, sudoare şi salivă, fiind distribuit cu uşurinţă în aerosoli (ca rezultat al strănutului). Pentru a evita valorile fals crescute datorită contaminării este obligatoriu să se utilizeze bariere protectoare (ex. mănuşi, mască) în timpul efectuării testului.

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

Bibliografie