T3 (Triiodotironina)

Informaţii generale: T3 (Triiodotironina)

T3 este în principal responsabil de acţiunile hormonilor tiroidieni la nivelul diverselor organe ţintă.

Cea mai mare parte a hormonului T3 se formează extratiroidian, în special în ficat, prin deiodinarea enzimatică în poziţia 5′ a lui T4. Din acest motiv concentraţia serică de T3 reflectă mai mult starea funcţională a ţesuturilor periferice, decât performanţa secretorie a glandei tiroide. Reducerea conversiei T4 în T3 generează scăderea concentraţiei serice de T3. Conversia este diminuată de medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodarona) sau în condiţiile unor afecţiuni non-tiroidiene severe (“sindromul de T3 scăzut”).

Ca şi T4, peste 99% din cantitatea de T3 este legată de proteinele transportoare, dar cu o afinitate de 10 ori mai mică. T3 este mai activ metabolic decat T4, dar efectul său este mai puţin prelungit^3;4.

Recomandări pentru determinarea T3 – diagnosticul tireotoxicozei T3 (TSH supresat cu T4 normal) sau a cazurilor în care FT4 este normal în prezenţa semnelor de hipertiroidism; stabilirea prognosticului la pacienţii cu boala Basedow-Graves; evaluarea tireotoxicozei induse de amiodarona; evaluarea tireotoxicozei artificiale (indusă de Cytomel); monitorizarea terapiei de substituţie cu T4^1;3;5.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)⁴.

Specimen recoltat – sânge venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator⁴.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C⁴.

Volum probă – minim 0.5 mL ser⁴.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁴.

Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi⁴.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)⁴.

Valori de referinţă – sunt în funcţie de vârstă⁴:

Femeile gravide au concentraţii de T3 mai mari, corelate cu vârsta gestaţională:

Factori de conversie: nmol/L x 0.651=ng/mL; ng/mL x 1.536=nmol/L.

Limita de detecţie – 0.300 nmol/L (0.195 ng/dL)⁴. 

Valori de alertă clinică – nivel scăzut: <0.77 nmol/L; nivel crescut: >4.62 nmol/L¹.

Limite şi interferenţe

Acest test nu se recomandă pentru diagnosticarea hipotiroidismului; valorile scăzute prezinta semnificaţie clinică minimă.

Nivelul de T3 este afectat de modificări ale proteinelor serice sau ale situsurilor de legare (scăzut în sindroame nefrotice, crescut în sarcină). In aceste situaţii se recomandă dozarea FT3³.

• Medicamente

Creşteri: acid valproic, amiodarona, clofibrat, contraceptive orale, fenitoin, fenotiazine, fluorouracil, insulina, L-tiroxina, mestranol, opiacee, propiltiouracil, ranitidina, tamoxifen, terbutalina, TRH².

Scăderi: agenţi radiologici, amiodarona, asparaginaza, aspirina, atenolol, carbamazepina, colestiramina, cimetidina, clomifen, clomipramina, corticosteroizi, danazol, dexametazon, diclofenac, fenitoin, fenobarbital, furosemid, alfa-2a interferon, iodura de potasiu, isotretinoin, litiu, metimazol, metoprolol, naproxen, netilmicina, penicilamina, prednison, propranolol, steroizi anabolizanţi, somatostatin, sulfoniluree, teofilina².

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

Bibliografie