Informaţii generale – Zinc în plasmă
Zincul este un oligoelement esenţial, component al mai multor sisteme enzimatice. Este stocat în ţesutul osos şi muscular; mobilizarea din aceste depozite se realizează cu dificultate, chiar în condiţiile unui deficit de zinc. Absorbţia intestinală creşte atunci când se înregistrează o scădere a depozitelor.
Deficitul de zinc determină inapetenţă, tulburări de creştere (anomalii ale scheletului, alterarea sintezei colagenului), alopecie şi întârzierea procesului de vindecare a rănilor; în cazul unui deficit sever se instalează hipogonadism şi nanism care sunt ameliorate prin suplimentarea zincului1;2. Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că administrarea cronică a a preparatelor orale de zinc interferă cu absorbţia cuprului şi poate precipita deficitul acestuia4.
Din punct de vedere industrial, zincul este un metal alb-albăstrui, extras din minereuri şi folosit în aliaje, în procesul de galvanizare a fierului pentru a preveni coroziunea şi oxidarea, precum şi în numeroşi compuşi utilizaţi în industria cosmeticelor şi medicamentelor. La temperaturi apropiate de punctul de fierbere, zincul volatilizează şi generează prin oxidare fumul de oxid de zinc.
Expunerea acută la oxid de zinc determină iritaţia tractului respirator, tuse, dureri toracice, cefalee, greaţă, febră şi mialgii2.
Clorura de zinc este un alt compus produs în generatoarele de fum chimic4; inhalarea acestui material coroziv provoacă pneumonita chimică, obstrucţie bronşică şi alveolară, uneori letale2.
Recomandări pentru determinarea zincului
– zincul în plasmă: monitorizarea expunerii la zinc; evaluarea unui posibil deficit în caz de alimentaţie parenterală prelungită, pacienţi cu arsuri severe sau afecţiuni cronice grave, alcoolici, diabetici, anorexici, dietă vegetariană, sindroame de malabsorbţie; confirmarea acrodermatitei enteropatice; monitorizarea administrării orale de zinc în boala Wilson, monitorizarea administrării intravenoase a zincului1;4;
– zincul urinar: monitorizarea expunerii la zinc; evaluarea nivelurilor scăzute de zinc seric, precum şi a complianţei la terapie a pacienţilor cu boala Wilson4.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)3;4.
Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore: 3) o probă de urină spontană
Cauze de respingere a probei – specimen coagulat pentru sange venos sau care nu a fost pastrat in conditiile optime de temperatura.3;4.
Recipient de recoltare: 1) vacutainer pentru metale care conţine K2 EDTA 6ml (albastru închis) (ref 368381); 2) vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) pahar steril pentru urina.
Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL3;4.
Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară3.
Stabilitate probă – 2 saptamani la 2-8°;2), 3) 2 saptamani la 2-8°C.
Metoda – Plasma cuplată inductiv cu spectrometrie de masă (ICP/MS)
Valori de referință:
Zincul plasmatic3;4: Zincul urinar3;4:
< 2 luni: 50-123 μg/dl 150 – 1200 μg/l/ 24 ore; 100−900 μg/g creatinină
3-4 luni: baieti 44-133 μg/dl; fete 51-124 μg/dl
5-10 luni: 49-134 μg/dl
>11 luni: 44-115 μg/dl
Interpretarea rezultatelor
Asocierea nivelului redus al zincului seric cu valori scăzute ale excreţiei urinare confirmă deficitul de zinc4.
Limite şi interferenţe
Scăderea zincului seric se înregistrează în stări febrile, sepsis, stres, infarct miocardic, terapie cu estrogeni (se produce o mobilizare a zincului din ser în ficat de către interleukine). Valori scăzute mai pot fi întâlnite în uremie, fără să existe o reducere a nivelului tisular.
Niveluri crescute ale zincului seric pot fi întâlnite într-o afecţiune familială, fără să existe semne de toxicitate sau depozite crescute.
Deficitul de zinc este însoţit de obicei de scăderea excreţiei urinare; cu toate acestea deficitul se poate instala şi în prezenţa unor pierderi urinare excesive care pot să apară în ciroză, anemii hemolitice, siclemie, alcoolism sau afecţiuni renale cronice4.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Appendix G: Minerals in Human Nutrition. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004: 1161-1162.
2. Jill C.Merill, et al. Metals. In Principles and Methods of Toxicology. Taylor & Francis, 4th Edition, 2001, 663.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Zinc, Serum and Urine. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.