Bilirubina directa

Informatii generale – Bilirubina directa

Bilirubina este produsa in macrofage prin catabolismul enzimatic al fractiunii hem din diverse hemoproteine. Aproximativ 80% din bilirubina circulanta deriva din eritrocitele imbatranite. Cand eritrocitele circulante ating sfarsitul vietii lor normale de aproximativ 120 zile, ele sunt distruse de celulele reticuloendoteliale. Oxidarea hemului genereaza biliverdina, care este metabolizata la randul sau in bilirubina. Restul de 15-20% din bilirubina circulanta provine din alte surse (distrugerea eritrocitelor mature din maduva osoasa hematogenasau metabolismul altor proteine ce  contin hem – citocromii hepatici, mioglobina musculara, enzime)^5;6.

Bilirubina astfel formata circula in sange, fiind transportata la ficat sub forma unui complex solubil bilirubina- albumina. Desi bilirubina este legata destul de puternic de albumina, ea poate fi extrasa cu usurinta din sange de catre ficat. La nivel hepatic are loc conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic, sub actiunea UDP-glucuronil transferazelor. Bilirubina conjugata include bilirubin-monoglucuronid, care predomina in ficat, si bilirubin-diglucuronid, care predomina in lichidul biliar.

Bilirubina conjugata este transportata in canaliculele biliare, de unde este deversata impreuna cu bila in caile biliare si apoi in intestin, unde sufera o serie de reduceri succesive cu formare de urobilinogen si stercobilinogen. Stercobilinogenul si o mica parte din urobilinogen sunt eliminate prin fecale; cea mai mare parte a urobilinogenului este reabsorbita intestinal, ajunge prin circulatia portala la ficat (circuitul entero-hepatic), fiind reexcretata prin bila¹⁰.

Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci cand productia depaseste metabolismul si excretia acesteia. Clinic hiperbilirubinemia apare ca icter – pigmentarea galbena a tegumentului si sclerelor, care se instaleaza la valori ale bilirubinei de 2–2.5 mg/dL.

Tulburarile metabolismului bilirubinei pot fi impartite in patru categorii majore:

• productie crescuta de pigment;
• preluare hepatica scazuta;
• conjugare hepatica inadecvata;
• excretie redusa de pigment conjugat din ficat si bila^1;2.

In laborator se masoara doua fractiuni ale pigmentului –  fractiunea hidrosolubila conjugata, care da reactia directa cu reactivul diazo si care reprezinta bilirubina conjugata (sub forma de mono- si diglucuronid) si fractiunea liposolubila care reprezinta bilirubina neconjugata⁹.

Primele trei tulburari ale metabolismului bilirubinei sunt asociate cu bilirubinemie predominant neconjugata, iar a patra categorie este asociata cu bilirubinemie predominant conjugata si bilirubinurie.

Bilirubina serica totala prezinta valori crescute in urmatoarele cazuri:

• hemoliza necomplicata;
• icter hepatocelular;
• obstructie biliara extrahepatica;
• hepatita virala;
• hepatita alcoolica.

Bilirubina directa (BD)

Bilirubina conjugata, hidrosolubila si cu reactivitate crescuta, da o reactie de culoare cu reactivul diazo, fiind cunoscuta sub numele de bilirubina directa. Cresterea valorilor bilirubinei directe in ser este asociata cu excretia redusa de pigment conjugat din ficat si bila si apare in icterele colestatice sau in cele hepatocelulare. Cresterea patologica a bilirubinei directe duce la aparitia acestui pigment in urina. Intrucat bilirubina indirecta nu se elimina prin urina, prezenta bilirubinei in urina denota cresterea in ser a bilirubinei conjugate.

Valori crescute ale bilirubinei directe apar in:

• obstructie intrahepatica:

*datorata unor defecte familiale ale functiei excretorii hepatice:

-sindromul Dubin Johnson (icter cronic idiopatic cu valori ale bilirubinei totale intre 3-15 mg/dL cu preponderenta bilirubinei conjugate;

-sindromul Rotor;

*datorata unor defecte dobandite ale functiei excretorii hepatice:

-colestaza indusa de medicamente;

-icter postoperator;

-hepatita si ciroza – in bolile hepatocelulare exista de obicei o interferenta intre cele trei etape ale metabolismului bilirubinei: preluare, conjugare si excretie. Excretia este totusi etapa cea mai afectata si ca urmare in ser predomina bilirubina conjugata.

• obstructie extrahepatica – obstructia mecanica a ductelor biliare se datoreaza cel mai adesea calculilor, tumorilor sau stricturilor. Nivelul bilirubinei serice depaseste rareori 35 mg/dL^3;5;6.

NOTA:

Bilirubina totala = Bilirubina neconjugata (indirecta) + Bilirubina directa

Bilirubina totala si directa sunt determinate de analizor; bilirubina indirecta rezulta prin calcul⁸.

Pregatire pacient -à jeun (pe nemancate)^7;8.

Specimen recoltat -sange venos^7;8.

Recipient de recoltare -vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator⁷.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul imediat si se lucreaza in max. 4 ore; Daca nu se poate lucra in 4 ore, serul separat se stocheaza la 4°C sau -20°C⁷.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁷. 

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, specimen neprotejat de lumina^7;8.

Stabilitatea probei – serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 48 ore la  2-8°C; 6 luni la -20°C⁷.

Metoda –spectrofotometrica(colorimetrica)⁷.

Valori de referinta⁷

Bilirubina totala

Factor de conversie: mg/dL x 17.1 = µmol/L.

Limita de detectie – 0.1 mg/dL (1.71 μmol/L)⁴.

Valori critice  >15 mg/dL (bilirubina totala)⁴.

Limite si interferente

• Medicamente 

Cresteri: acebutolol, acetaminofen, acetazolamida, acyclovir, albendazol, alopurinol, alprazolam, amilorid, amiodarona, amitriptilina, amoxapin, amfotericina, agenti antifungici, antimalarice, antipiretice, acid ascorbic, asparaginaza, atorvastatin, azatioprin, azitromicina, barbiturice, benazepril, bleomicina, busulfan, captopril, carbamazepin, cefalosporine, cetirizin, cimetidina, clindamicina, clofibrat, clonidina, clopidogrel, clozapina, colchicina, ciclofosfamida, ciclosporina, ciproheptadina, citarabina, dapsona, diazepam, diclofenac, dietilstilbestrol, diltiazem, disopiramida, doxepin, doxorubicin, doxiciclina, enalapril, enoxaparina, eritromicina, etambutol, etopozid, famotidina, fluconazol, flutamida, furosemid, ganciclovir, gentamicina, hidralazina, ibuprofen, idarubicina, imipramina, indometacin, interferon, isotretinoin, kanamicina, ketoconazol, ketoprofen, labetalol, lamivudina, levamisol, levodopa, lincomicina, lisinopril, medroxiprogesteron, meprobamat, metotrexat, metildopa, metoclopramid, morfina, netilmicina, nitrofurantoin, ofloxacin, papaverina, penicilina, penicilamina, pentoxifilina, piroxicam, progesteron, propafenona, propiltiouracil, ramipril, ranitidina, rifampicina, streptomicina, sulfamethoxazol, tacrolimus, tamoxifen, tiazide, ticarcilina, ticlopidina, tobramicina, tolbutamid, trimetoprim, vaccinuri pentru hepatita A, B si vaccinul BCG, verapamil , zidovudina³.

Scaderi: amikacina, anticonvulsivante, prednison, teofilina, tioridazina, ursodiol³. 

• Interferente analitice

Hemoliza si lipemia intefera cu testele⁷.

 Bibliografie

1. Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L. Kasper et al. Harrison’s Principles of Internal Medicine. Teora, 2 Ed. (in limba romana). 2003, 251-257.

2. Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L. Kasper et al. Harrison’s Principles of Internal Medicine. Teora, 2 Ed. (in limba romana) 2003, 1610-1615.

3. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. in A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1227-1229.

4. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 364-366.

5. Jacques Wallach. Afectiuni hepatobiliare si pancreatice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001; 273-274.

6. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001; 58-60.

7. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Bilirubin, Total and Direct, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

9. Lynch R, Melloy S Inwood – Medical Laboratory Technology and Clinical Pathology, 1999: 181-194.

10. Valeriu Atanasiu. Maria Mohora. Compusi azotati neproteici. In Biochimie Medicala, Ed. Niculescu, 2004, 237.