Informatii generale – Calciu urinar
Homeostazia calciului este mentinuta de hormonul paratiroidian. Cea mai mare parte a calciului se elimina prin materiile fecale, iar o cantitate mica de calciu este excretata in urina, in functie de aportul de calciu din dieta. Cresterea calciului urinar rezulta din cresterea absorbtiei intestinale, scaderea reabsorbtiei tubulare, resorbtia sau pierderea calciului din oase si insoteste aproape intotdeauna niveluri crescute ale calciului in sange. Atunci cand calciul este excretat in cantitati crescute, favorizeaza producerea nefrolitiazei si nefrocalcinozei, in special daca se asociaza cu un aport proteic crescut2.
Determinarea calciului urinar este importanta in diagnosticul hipercalcemiei responsabile de aparitia calculilor renali4.
Recomandari pentru determinarea calciului urinar
Se recomanda determinarea calciului urinar in: hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie, hipercalcemia hipocalciurica familiala (benigna), steatoree, insuficienta renala, carcinom metastatic de prostata4.
Pregatire pacient – daca determinarea calciului urinar se face pentru o boala metabolica, pacientul trebuie sa urmeze o dieta saraca in calciu, iar medicatia pe baza de calciu trebuie intrerupta cu 1-3 zile inaintea recoltarii2.
Nota: diureticele tiazide sunt utilizate pentru a diminua excretia urinara de calciu; daca pacientul se afla in tratament pentru prevenirea litiazei si testul se face cu scopul de a-l monitoriza, medicatia nu va fi intrerupta inainte de recoltare3.
Specimen recoltat – urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8ºC pana in momentul lucrului3.
Recipient de recoltare – vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore3.
Cantitatea recoltata – toata urina din 24 ore, din care se retine 100 mL3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – acidifiere la pH-ul maxim 3 cu acid clorhidric 6N3.
Stabilitate proba – 2 zile la temperatura camerei 18-28°C; 4 zile la 2 -8°C; 3 saptamani la -20°C 3.
Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)3.
Valori de referinta – 100 – 320mg/24h3
Factor de conversie mmol/L x 4 = mg/dL; mg/dL x 0.25 = mmol/L
Limita de detectie – 0.05 mmol/L (0.2 mg/dL)3.
Interpretarea rezultatelor
|
Cresteri
|
|
• hiperparatiroidism (30-80% din cazuri), • alimentatie cu un continut ridicat de calciu,• ingestie excesiva de lapte, • intoxicatie cu vitamina D, • sarcoidoza, • imobilizare prelungita (mai ales la copii), • mielom multiplu, • cancer de san sau vezica urinara, • osteoporoza (primara sau secundara hipertiroidismului, sindromului Cushing), • leziuni osteolitice (metastaze de carcinoame, sarcoame), • boala Paget, • osteita deformanta, • acidoza tubulara renala, • sindrom Fanconi, • postovariectomie, deficit estrogenic, • hipercalciurie idiopatica2;3;5.
|
|
Scaderi
|
|
• hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie, • deficit de vitamina D, • sindrom de malabsorbtie, • nefroza acuta, nefrita, insuficienta renala, • carcinom metastatic de prostata • hipercalcemie hipocalciurica familiala2;3;5.
|
Limite si interferente
Niveluri fals crescute: urina obtinuta imediat dupa mese bogate in calciu, expunerea excesiva la lumina.
Niveluri fals scazute: urina alcalina2.
• Medicamente
Cresteri: acetazolamida, amilorid, amoniu clorid, asparaginaza, cadmiu, calcitonina, saruri de calciu, colestiramina, corticosteroizi, corticotropin, diuretice (efect initial) ca de exemplu: acid etacrinic, furosemid, manitol, metolazon, tiazide, triamteren; ergocalciferol, glucoza, hormon de crestere, mithramicina, nandrolon, clorura de sodiu, spironolactona, vitamina D.
Scaderi: bicarbonat; diuretice (efect cronic), de exemplu: clortalidona, tiazide; estrogeni, litiu, neomicina, contraceptive orale1.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1232.
2. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 255-257.
3. Jacques Wallach. Urina. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 121-124.
4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Calcium, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
