Informaţii generale
IgM sunt anticorpii majori produşi în timpul răspunsului imun primar. Au o structură pentamerică, 5 molecule de IgM fiind legate printr-un oligopeptid joncţional. Factorul reumatoid (majoritatea cazurilor) şi izoaglutininele (α si β) de grupă sanguină ABO aparţin acestei clase5.
IgM reprezintă tipul de anticorpi produşi iniţial în cursul răspunsului imun şi prima clasă de imunoglobuline sintetizate de făt sau nou-născut. IgM nu traversează placenta. Din aceste motive demonstrarea anticorpilor IgM specifici este utila în evaluarea stadiului infecţiei (infecţie acuta: sunt prezenţi anticorpii IgM; infecţie cronica: predomina
anticorpii IgG) şi a probabilitaţii infecţiei congenitale (un nou-născut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-născut cu
anticorpi IgG a dobandit pasiv, transplacentar, anticorpi materni).
Sindromul imunodeficienţei hiper-IgM se caracterizează prin absenţa
IgG şi
IgA din ser, asociată cu o creştere marcată a IgM.
Macroglobulinele produse în boala Waldenström aparţin clasei IgM şi pot induce un sindrom de hipervascozitate a serului. Un nivel monoclonal >2 g/dL reprezintă un criteriu major de diagnostic.
Creşteri policlonale ale IgM se întalnesc în diverse condiţii infecţioase sau inflamatorii. Nivelul IgM este tipic crescut în ciroza biliară primitivă. Scăderi ale IgM se înregistrează în hipogamaglobulinemia congenitală sau dobandită, caracterizată clinic prin infecţii recurente4.
Recomandări pentru determinarea IgM
- evaluarea imunităţii umorale;
- diagnosticul şi monitorizarea tratamentului în macroglobulinemia Waldenström;
- evaluarea probabilităţii infecţiilor in utero4.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemancate)3.
Specimen recoltat – sange venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic3.
Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C ; 6 luni la – 20°C3.
Metoda – imunoturbidimetrică3.
Valori de referinţă3
|
Varstă
|
Valori (mg/dL)
|
|
0 – 1 an
|
0.0 – 145
|
|
1 – 3 ani
|
19 – 146
|
|
4 – 6 ani
|
24 – 210
|
|
7 – 9 ani
|
31 – 208
|
|
10 – 11 ani
|
31 – 179
|
|
12 – 13 ani
|
35 – 239
|
|
14 – 15 ani
|
15 – 188
|
|
16 – 19 ani
|
23 – 259
|
|
Adult
|
40 – 230
|
Limita de detecţie – 5.0 mg/dL (0.05 g/L)3.
Valori de alertă clinică – la nou-născut o valoare IgM >20 mg/dL indică o stimulare intrauterină a răspunsului imun (boala citomegalică, sifilis, toxoplasmoză, rubeolă etc.)1.
Interpretarea rezultatelor
|
Creşterea Ig M este asociată cu :
|
Scăderea Ig M este asociată cu:
|
|
• boala Waldenström
• afecţiuni hepatice, in special ciroza biliară primitivă
• infecţii cronice
• tripanosomiaza
• malarie
• lupus
• poliartrita reumatoidă
• disgamaglobulinemie (unii pacienţi)1;2
|
• sindroame cu pierdere de proteine
• mielom non-IgM
• agamaglobulinemie
• aplazie limfoidă
• disgamaglobulinemie
• leucemie limfatică cronică
• la sugar şi in prima copilărie1;2
|
Limite şi interferenţe
Nu există reacţii încrucişate între
IgA, IgM şi
IgG3.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Immunodiagnostic studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 607-610.
2. Jacques Wallach. Analize de sange. in Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 49-121.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin M, Quantitative. www.labcorp.com 2015. Ref Type: Internet Communication.
5. Minodora Dobreanu. Metabolismul proteinelor. In Biochimie clinica. Implicatii practice. University Press, Romania, Ed. 2006, 133-150.
