Informatii generale
B19V, clasificat initial ca parvovirus, este incadrat actual in genul Erythrovirus datorita replicarii preferentiale a virusului in celulele progenitoare eritroide3.
Genomul B19V este liniar fiind alcatuit dintr-o singura catena ADN cu lungimea de 5.1 Kb.
ADN-ul viral a fost depistat in secretiile respiratorii ale pacientilor in momentul viremiei, sugerand faptul ca infectia se transmite in general pe cale respiratorie. Este posibila insa si transmiterea prin produse de sange1.
Infectia cu B19V poate fi asimptomatica sau poate genera un spectru variat de afectiuni, de la eritemul infectios la copil (boala “obrajilor palmuiti“) pana la artropatie, anemie severa si manifestari sistemice care afecteaza sistemul nervos, cordul, ficatul, in functie de competenta imuna a gazdei3.
La pacientii cu eritem infectios nu se detecteaza viremii inalte deoarece manifestarile clinice sunt mediate de complexele imune formate. La persoanele cu anemii hemolitice, eritropoieza accelerata sau ambele, infectia poate induce o suprimare temporara a productiei de eritrocite – criza aplastica tranzitorie. Spre deosebire de pacientii cu eritem infectios, cei cu criza aplastica tranzitorie prezinta in mod obisnuit viremii de pana la 1014 copii genomice/mL, astfel incat diagnosticul poate fi stabilit prin detectarea ADN-ului viral in sange1.
La gravide infectia contractata in cursul sarcinii poate cauza hidrops fetal, anemie congenitala sau moartea fatului in utero. Infectiile fetale pot fi puse in evidenta prin detectarea ADN-ului viral in lichidul amniotic sau in sangele de cordon ombilical.
La persoanele imunodeprimate infectia persistenta cu B19V determina anemie cronica.
Diagnosticul infectiilor acute este stabilit de obicei pe baza testelor serologice. Cu toate acestea valoarea acestora in diagnosticul infectiilor cu B19V la pacientii imunodeprimati este limitata, adesea fiind necesar sa se recurga la diagnosticul molecular1;3.
Recomandari pentru determinarea B19V- ADN – diagnosticul infectiilor B19V; astfel:
- B19V – ADN in sange: diagnosticul precoce al crizei aplastice tranzitorii; diagnosticul anemiei cronice la pacientii imunodeprimati (anemie persistenta cu niveluri scazute sau absente de anticorpi specifici, insa cu viremie B19V persistenta sau recurenta);
- B19V – ADN in LCR: diagnosticul infectiilor SNC determinate de B19V (encefalita, meningita aseptica);
- B19V – ADN in lichid amniotic: diagnosticul infectiei fetale cu B19V1;2;3.
Pregatire pacient – nu este necesara2.
Specimen recoltat – a) sange venos; b) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara; c) lichid amniotic2.
Recipient de recoltare – a) vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant; b) si c) recipient steril2.
Cantitate recoltata – a) cat permite vacuumul; b) si c) minimum 2 mL2.
Prelucrare necesara dupa recoltare – a), b), c) probele nu vor fi centrifugate2.
Cauze de respingere a probei – a) probe vechi, coagulate, hemolizate; folosirea heparinei ca anticoagulant2.
Stabilitate proba – probele de sange, LCR sau lichid amniotic sunt stabile 3 zile la 2-4°C2.
Metoda – Real-time PCR Light-Cycler: reactie de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR acumulat, prin masurarea fluorescentei emise2.
Valori de referinta – Parvovirus B19 – ADN nedetectabil2.
Limita de detectie – 122 UI/mL2.
Interpretarea rezultatelor
Obtinerea unui rezultat pozitiv indica prezenta infectiei B19V3.
Limite si interferente
Un rezultat negativ nu elimina posibilitatea unei infectii B19V cu replicare scazuta3.
Bibliografie
1. Kevin Brown. Human Parvoviruses, Including Parvovirus B19 and Human Bocavirus. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2087-2092.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
3. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Parvovirus B19, Molecular Detection, PCR. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
4. Michael Costello, Margaret Yungbluth. Viral Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 989.
