Informatii generale – Benzi oligoclonale in lichid cefalorahidian
Electroforeza cu voltaj crescut sau focalizarea izolectrica a unui lichid cefalorahidian (LCR) concentrat prezinta utilitate in depistarea benzilor oligoclonale, definite ca doua sau mai multe benzi discrete distincte in regiunea gamma, ce sunt absente sau de intensitate mai redusa la electroforeza proteinelor serice efectuata simultan. Aceste benzi corespund unor gamaglobuline anormale produse de un numar limitat de clone celulare imunocompetente, fiecare dintre acestea sintetizand imunoglobuline G cu specificitate proprie1;2;4.
Mai mult de 90% dintre pacientii cu scleroza multipla prezinta benzi oligoclonale in LCR intr-un anumit moment al evolutiei bolii, care insa nu se coreleaza cu activitatea procesului demielinizant sau vechimea afectiunii. Benzile oligoclonale pot fi decelate chiar si atunci cand nivelul IgG in LCR este normal2;4.
Productia crescuta de IgG in sistemul nervos central nu este specifica sclerozei multiple, fiind indicatorul unui proces inflamator cronic. Astfel a fost raportata prezenta de benzi oligoclonale in LCR si in neurosifilis, meningita acuta bacteriana sau virala, leucoencefalita multifocala progresiva, nevrita optica, panencefalita sclerozanta subacuta, encefalita rubeolica progresiva, toxoplasmoza cerebrala, meningita criptococica, sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA), tripanosomiaza, neuropatii inflamatorii, alte infectii si boli autoimune1;2;4;5.
Deoarece in conditii normale 80% din proteinele din LCR provin din ser, pacientii cu proteine monoclonale serice pot sa prezinte benzi corespunzatoare in LCR. In plus, benzi oligoclonale pot fi intalnite in serul pacientilor cu leucemii, limfoame, unele boli infectioase si inflamatorii, afectiuni autoimune precum si la unele persoane sanatoase (intr-un procent de pana la 5%). Din aceste motive testarea trebuie sa includa obligatoriu probe pereche, din ser si din LCR pentru compararea pattern-ului electroforetic2;4.
Recomandari pentru determinarea benzilor oligoclonale – marker util in diagnosticul anumitor afectiuni SNC: scleroza multipla, neurosifilis, meningite, tumori4.
Pregatire pacient -se aduce la cunostinta pacientului procedura de recoltare3.
Specimen recoltat-se recolteaza obligatoriu 2 probe: 1) lichid cefalorahidian si 2) sange venos3.
Recipient de recoltare –1)flacon steril; 2) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.
Prelucrare necesara dupa recoltare –2)se separa serul prin centrifugare3
Volum minim proba – 1) 2 mL; 2) 1 mL3.
Cauze de respingere a probei – 2) ser hemolizat; plasma in loc de ser3.
Stabilitate proba – 7 zile la 2-80C atat pentru ser cat si pentru LCR3.
Metoda – electroforeza cu focalizare izoelectrica; analiza include 2 etape: focalizarea pe gel de agaroza cu gradient de pH pentru separarea proteinelor in ser si LCR la punctul izoelectric si imunofixarea cu antiseruri anti-IgG marcate enzimatic pentru evidetierea benzilor oligoclonale3.
Valori de referinta – benzi oliglonale in LCR absente3.
Interpretarea rezultatelor
Benzile oligoclonale sunt decelate la 85-95% dintre pacientii cu scleroza multipla certa si la 30-40% dintre cei cu scleroza multipla probabila (specificitate 79%). Reprezinta cel mai sensibil marker al acestei afectiuni. Pot persista si in perioadele de remisiune a bolii. In cursul corticoterapiei prevalenta benzilor oligoclonale si a altor anomalii ale gamaglobulinelor se poate reduce cu 30-50%.
Rezultate pozitive pot sa apara si la ≤10% dintre pacientii cu boli neurologice noninflamatorii (carcinomatoza meningeala, infarct cerebral) si la ≤ 40% dintre bolnavii cu afectiuni inflamatorii ale SNC2.
Limite si interferente
Un numar redus de pacienti cu scleroza multipla certa prezinta imunoglobuline normale in LCR si absenta benzilor oligoclonale2.
Aspectul de benzi oligoclonale poate fi incert in prezenta unui raspuns inflamator concomitent care determina trecerea in LCR a unei cantitati mari de proteine plasmatice. Daca nivelul proteinelor in LCR este > 200 mg/dL, chiar si o productie locala crescuta de imunoglobuline poate fi mascata de prezenta proteinelor plasmatice.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Cerebrospinal Fluid Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 333-335.
2. Jacques Wallach. Afectiuni ale sistemului nervos. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 399.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Oligoclonal Banding. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Cerebrospinal, Synovial and Serous Body Fluids. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007- 432.
