Informaţii generale Ag HBe
AgHBe este codificat de aceeaşi secvenţă de ADN ca şi AgHBc, dar transcripţia lui începe mai devreme. Prezenţa Ag HBe este indicatorul cel mai concret al replicării virale şi deci al infecţiozităţii serului. La purtătorii cronici de AgHBs, investigarea Ag HBe permite estimarea riscului de infectare a celor care vin în contact cu aceşti indivizi. AgHBe apare în decurs de o săptămână de la apariţia AgHBs şi în cazurile acute dispare înaintea acestuia. De obicei remanenţa lui în ser este de 3-6 săptămâni2;4.
Dispariţia AgHBe în hepatita acută se asociază în mod obişnuit cu un declin al valorilor transaminazelor şi începutul etapei de vindecare3.
Cu câteva excepţii, AgHBe este prezent doar la persoane care prezintă în ser ADN VHB şi este utilizat ca alternativă la determinarea ADN VHB. Persistenţa lui mai mult de 20 de săptămâni sugerează evoluţia spre starea de purtător cronic şi, posibil, spre hepatita cronică.
Prezenţa lui la mamele cu AgHBs pozitiv, indică o probabilitate de 90% ca nou-născutul să dobândească infecţia cu VHB. Sunt posibile absenţa AgHBe şi prezenţa ADN VHB la pacienţii infectaţi cu un mutant al VHB care nu sintetizează AgHBe4.
Recomandări pentru determinarea Ag HBe
- investigarea gradului de infecţiozitate;
- monitorizarea hepatitei B acute şi cronice;
- evaluarea succesului terapiei antivirale2;3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul este stabil 7 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C1.
NOTA : Serul nu se lasă la temperatura camerei, deoarece AgHBe este termolabil1. Evitaţi decongelarea/recongelarea1.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)1.
Valori de referinţă – AgHBe negativ1.
Limite şi interferenţe – AgHBe nu poate fi detectat la pacienţii infectaţi cu un mutant al VHB, care nu sintetizează AgHBe4.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic1.
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Hepatitis B Antigen. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
3. Lothar Thomas. Hepatitis B. In Clinical Laboratory Diagnostics – Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1269.
4. Wallach J. Afecţiuni hepatobiliare şi pancreatice. În Interpretarea testelor de diagnostic, Editura Stiinţelor Medicale, România, Ed.7, 2001, 313-317.