Albumina/Creatinina

Determinarea raportului albumina/creatinina din urina este recomandată pentru diagnosticarea debutului precoce al nefropatiei diabetice.

La pacienții cu boală cronică de renala este recomandata monitorizarea albuminuriei (combinat cu evaluarea ratei filtrării glomerulare) cel puțin o dată pe an. Testul va fi efectuat mai frecvent în situațiile în care există un risc mai mare de progresie a bolii (rată scăzută a filtrării glomerulare și albuminurie crescută) și/sau în cazurile în care acest raport va influența decizia terapeutica (glomerulonefrita sau niveluri crescute de albuminurie).

Nefropatia diabetică este una dintre complicațiile a diabetului, ce se caracterizează prin aparitia proteinuriei. De aceea, este necesara identificare unor creșteri incipiente, anormale ale excreției de albumină urinară (microalbuminuria). Gestionarea pacienților cu diabet zaharat tip 1 cu vârste > de 12 ani și a tuturor pacienților cu diabet zaharat de tip 2, avand varste <70 de ani, implica evaluarea anuala a prezentei microalbuminuriei, atunci când glicemia este stabila.

Studiile au arătat, de asemenea, că microalbuminuria este un biomarker al bolii vasculare generalizate și este asociată cu accidentul vascular cerebral și bolile cardiace.

Informații generale

Nefropatia diabetică este o complicație a diabetului zaharat, care se caracterizează prin evidențierea unui exces de proteine în urină. O proteinurie evidentă este cea cu valori de 300 mg/zi, excreția normală a albuminelor urinare fiind de 30 mg/zi. Înainte de apariția unei proteinurii evidente, excreția de albumine va crește la pacienții diabetici care sunt predispuși să dezvolte nefropatia diabetică.

O terapie adecvată, cum ar fi menținerea agresivă a valorilor normale ale tensiunii arteriale, folosind inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, controlul agresiv al valorii glicemiei^1,2 precum și scăderea aportului de proteine,  pot întârzia semnificativ sau preveni dezvoltarea nefropatiei. Astfel, este necesar să se identifice creșteri mici, dar anormale ale excreției de albumine urinare (în intervalul 30-300 mg/zi, denumită microalbuminurie)³.

Fundația Națională a Rinichiului-SUA (National Kidney Foundation) recomandă pacienților cu diabet zaharat și microalbuminurie documentată, precum și tuturor pacienților diabetici de tip 1, cu vârste mai mari de 12 ani și pacienților cu diabet zaharat de tip 2, cu vârste mai mici de 70 de ani, examenul urinar anual,  pentru evidențierea precoce a apariției microalbuminuriei, atunci când aceștia demonstrează un control stabil al glicemiei¹.

Proba se va extrage dintr-o o colecție de urină recoltată timp de 24 de ore. Raportul albumină/creatinină calculat folosind un specimen aleatoriu extras din aceasta urină, este considerat, de asemenea, un instrument valid de screening ². Mai multe studii au evidențiat că în cazul unei testări realizate dintr-un eșantion extras din urina colectată dimineața, rezultatele obținute vor fi mai specifice^4,5.

Studiile au arătat, de asemenea, că microalbuminuria este un indicator util pentru boala vasculară generalizată și este asociată cu accident vascular cerebral și boala cardiacă⁶.

Recomandări pentru determinarea raportului dintre albumine și creatinină⁷

• Calculul concentrației de albumine / creatinină
• Evaluarea potențialului de debut precoce al nefropatiei, la pacienții cu diabet zaharat, folosind probe aleatorii de urină

Specimen recoltat –urină spot⁷

Recipient de recoltare –recipient steril-urocultor⁷

Volum probă – 5 mL⁷

Cauze de respingere a probei – probă recoltată în recipient nesteril⁷

Stabilitate probă – timp de 7 zile la temperature cuprinse între 2-4ᵒC⁷

Metodă – imunoturbiditate⁷

Valori de referință:⁷

Bărbați: 17 mg/g creatinină

Femei: 25 mg/g creatinină

În cazul probelor aleatorii de urină, excreția normală de albumină urinară este de:

< 17 mg/g creatinină la bărbați

< 25 mg/g creatinină la femei.

Microalbuminuria este definită ca fiind un raport albumină/creatinină cu valori cuprinse între:

• 17 – 299 la bărbați
• 25 – 299 la femei

Un raport  albumină/creatinină ≥ 300 este indicativ pentru confirmarea proteinuriei.

Datorită variabilității biologice, rezultatele pozitive ar trebui confirmate printr-un al doilea specimen de urină, recoltat fie dimineața, fie în decursul a 24 de ore. Dacă există discrepanțe, se recomandă analiza unui al treilea specimen. Atunci când 2 din 3 rezultate se află în intervalul specific microalbuminuriei, aceasta este o dovadă a nefropatiei incipiente.

Limite și interferențe⁷

Urina colectată în timpul menstruației poate conține exces de albumină, din cauza contaminării cu sânge. De aceea este recomandat să fie evitată colectarea de urină pe tot parcursul acestei perioade. Exercițiile fizice pot crește excreția de albumină și trebuie evitate în timpul colectării.

Bilirubina cu valori de 20 mg/dL va duce la valori fals scăzute, cu 15% până la 20%, ale creatininei

Bibliografie

1. Bennett PH, Haffner S, Kasiske BL, et al: Screening and management of microalbuminuria in patients with diabetes mellitus: recommendations to the Scientific Advisory Board of the National Kidney Foundation from an ad hoc committee of the Council on Diabetes Mellitus of the National Kidney Foundation. Am J Kidney Dis. 1995 Jan;25:107-112. doi: 10.1016/0272-6386(95)90636-3
2. Krolewski AS, Laffel LM, Krolewski M, Quinn M, Warram JH: Glycosylated hemoglobin and the risk of microalbuminuria in patients with insulin-dependent diabetes mellitus. N Engl J Med. 1995 May 11;332:1251-1255. doi: 10.1056/NEJM199505113321902
3. Zelmanovitz T, Gross JL, Oliveira JR, Paggi A, Tatsch M, Azevedo MJ: The receiver operating characteristics curve in the evaluation of a random urine specimen as a screening test for diabetic nephropathy. Diabetes Care. 1997 April;20:516-519. doi: 10.2337/diacare.20.4.516
4. Miller GW, Bruns DE, Hortin GL, et al: Current issues in measurement and reporting of urinary albumin excretion. Clin Chem. 2009 Jan;55:1(24-38). doi: 10.1373/clinchem.2008.106567
5. Lamb EJ, Jones GRD: Kidney functions tests. In: Rifai N, Horvath AR, Wittwer CT, eds. Tietz Textbook of Clinical Chemistry and Molecular Diagnostics. 6th ed. Elsevier; 2018:480-488
6. Sacks DB: Diabetes mellitus. In: Rifai N, Horvath AR, Wittwer CT, eds. Tietz Textbook of Clinical Chemistry and Molecular Diagnostics. 6th ed. In: Elsevier; 2018:1197-1199
7. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/Overview/606732 [Accesat la data de 23.06.2022]