Informaţii generale Anti-HBc-IgM
Anticorpii anti-HBc-IgM apar în ser în timpul proliferării active a virusului hepatitei B. Ei pot fi detectaţi în titru ridicat pentru o scurtă perioadă de timp în cursul stadiului acut al bolii, interval ce acoperă fereastra serologică, după care scad la niveluri joase, caracteristice fazei de convalescenţă3. Titrul cel mai mare de anti-HBc-IgM este depistat în săptămânile 2-3 de boală. În majoritatea cazurilor aceşti anticorpi rămân detectabili o perioadă mai mare de 2 luni şi, într-un procent redus, mai mult de 1 an, chiar în condiţiile vindecării hepatitei2.
Împreună cu anti-HBc pot fi singurii markeri serologici prezenţi după ce AgHBs şi AgHBe au dispărut, dar înainte ca anticorpii corespunzători să fi apărut, şi pot diferenţia infecţia acută cu VHB de cea cronică.
Testele de determinare a anticorpilor anti – HBc – IgM se fac împreună cu determinările de antigen HBs, pentru identificarea infecţiilor acute cu virusul hepatitei B3.
Anti-HBc-IgM pot fi detectaţi şi în hepatita cronică B, însă aproape întotdeauna în titruri mici. În hepatita cronică B prezenţa şi titrul Anti-HBc-IgM se corelează cu activitatea inflamatorie a bolii. Astfel anti-HBc-IgM pot fi utilizaţi în monitorizarea hepatitei B cronice, iar unii autori consideră detectarea anti – HBc – IgM ca un semn favorabil în cursul tratamentului cu interferon2.
Recomandări pentru determinarea Anti-HBc-IgM
- diagnosticul hepatitei B acute;
- monitorizarea hepatitei B cronice2.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul este stabil 6 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; evitaţi decongelarea/recongelarea1.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)1.
Valori de referinţă – anti – HBc – IgM negativ1.
Limite şi interferenţe
În cazul hepatitei B cronice, titrul mare al anticorpilor anti-HBc-IgG poate să interfere cu determinarea Anti-HBc-IgM, dând rezultate fals pozitive, dacă blocarea acestora este insuficientă2.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic1.
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
2. Lothar Thomas. Hepatitis B. In Clinical Laboratory Diagnostics – Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1998, 1268-1269.
3. Wallach J. Afecţiuni hepatobiliare şi pancreatice. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, România, Ed. 7, 2001, 313-317.