Anticorpi anti-MCV (vimentina citrulinata mutanta)

Informaţii generale și recomandări pentru deterninarea anticorpilor anti-MCV

Artrita reumatoidă (AR) este o afecţiune autoimună sistemică ce afectează aproximativ 0.5-1% din populaţia adultă, caracterizată prin inflamație și hiperplazie sinovială, producție de autoanticorpi, distrucție a cartilajului și osului, deformări articulare cu impotență funcțională progresivă și, posibil, manifestări extraarticulare (cardiovasculare, pulmonare, cutanate, neurologice). Este unanim acceptat faptul că intervenţia terapeutică precoce este vitală în prevenirea distrucţiei articulare ireversibile şi de aceea este foarte important ca această boală să fie diagnosticată în stadii iniţiale¹.

Clasificarea ACR (American College of Rheumatology) din 1987 este larg utilizată în diagnosticul AR; totuşi aceasta are multe limite bazându-se în principal pe simptome clinice care nu se regăsesc de multe ori în stadiile precoce de boală. Din acest motiv, este esenţial să se utilizeze un marker serologic specific care să identifice acei pacienţi care ar putea beneficia de un regim terapeutic agresiv².

Primul anticorp descris în AR a fost factorul reumatoid (FR). Acesta reprezintă o familie de autoanticorpi direcționați împotriva porțiunii Fc a imunoglobulinei G (IgG) și sintetizați în AR de limfocitele B prezente în foliculii limfoizi din sinoviala inflamată. FR aparțin predominant clasei IgM, dar pot fi și de tip IgG, IgA.

FR prezintă limitări importante pentru diagnosticul AR: niveluri crescute sunt înregistrate doar în 75% din cazurile de AR, sensibilitatea FR fiind și mai redusă pentru stadiile precoce de boală și, în plus, are o specificitate relativ scăzută putând fi întâlnit și în alte boli reumatice sistemice (lupus eritematos sistemic, sindrom Sjögren, sclerodermie), în infecții, precum și la oameni sănătoși, în special vârstnici³. FR a fost inclus în criteriile de clasificare ACR 1987².

Descoperirea autoanticorpilor anti-proteine citrulinate (ACPA) a îmbunătățit substanțial diagnosticul AR în fazele inițiale ale bolii. Din punct de vedere istoric, în 1964, la 20 ani după descoperirea FR, Nienhuis și colaboratorii au descris un nou tip de autoanticorp specific pentru AR care a fost denumit factor perinuclear, deoarece s-a observat că interacționează cu proteinele din granulele de keratohialin din celulele mucoasei bucale umane și determină un aspect perinuclear la examenul prin imunofluorescență indirectă.

În 1979 s-a constatat că serul pacienților cu AR conține anticorpi ce interacționează cu stratul keratinizat al epiteliului; din acest motiv, acești anticorpi  au fost denumiți anticorpi anti-keratină. Ulterior s-a arătat că atât factorul perinuclear cât și anticorpii anti-keratină reacționează cu filagrina din epidermul uman și astfel au primit numele de anticorpi anti-filagrină. În cursul diferențierii terminale a epidermului filagrina este exprimată sub forma unui precursor insolubil (profilagrină) stocat în granulele de keratohialin.

După dispersia granulelor, profilagrina suferă un proces specific de defosforilare și clivaj proteolitic în urma căruia este eliberată filagrina solubilă. În final, enzima peptidil-arginin-deiminaza (PAD) dependentă de calciu catalizează conversia reziduurilor de arginină din filagrină în reziduuri de citrulină.

Această modificare post-translațională – citrulinare sau deiminare – generează citrulina, aminoacidul ce a fost descris ca un component major al determinanților antigenici recunoscuți de autoanticorpii specifici AR. Experimentele ulterioare ce au utilizat filagrină umană recombinantă au arătat că doar proteina citrulinată, nu și forma sa necitrulinată, reacționează cu anticorpii anti-filagrină și de aceea acești anticorpi au fost redenumiți anticorpi anti-proteine citrulinate (ACPA)⁴.

Deși citrulinarea peptidelor la nivelul sinovialei a fost descrisă în mai multe boli inflamatorii sistemice și infecții formarea de anticorpi față de peptidele citrulinate este specifică AR. În AR sinoviala conține diverse proteine citrulinate față de care se pot dezvolta ACPA: fibrina citrulinată, vimentina citrulinată, alfa-enolaza citrulinată, colagen tip II citrulinat⁵.

ACPA dețin mai multe roluri în AR:

■ Rol patogenic

• apar precoce în cursul bolii în asociere cu anumite alele HLA clasa II (HLA-DR);
• sunt produşi local la nivelul sinovialei iar plasmocitele ce secretă aceşti anticorpi au fost izolate de la pacienţi cu AR;
• interacționează cu antigenele citrulinate în sinoviala inflamată și formează complexe imune ce participă la progresia procesului inflamator.

■ Rol diagnostic

• au fost incluși în criteriile ACR 2010 de clasificare a AR.

■ Rol prognostic

• pacienții ACPA + prezintă mai frecvent boală erozivă⁶.

Cei mai cunoscuți ACPA utilizați în diagnosticul AR sunt anticorpii anti-CCP și anticorpii anti-MCV.

Anticorpii anti-MCV recunosc ca țintă antigenică vimentina citrulinată mutantă. Vimentina este un filament intermediar dinamic cu rol important în menținerea structurii celulare, prezent in celulele mezenchimale și macrofage/monocite.

Citrulinarea vimentinei se produce în macrofagele ce suferă apoptoză iar dacă materialul apoptotic este insuficient eliminat poate fi prezentat sistemului imun și declanșa producția de autoanticorpi, în special într-un mediu inflamator. Vimentina citrulinată a fost descrisă ca un antigen important prezent la nivelul țesutului sinovial, cu rol important în patogeneza inflamației în AR⁷.

Primii anticorpi față de vimentina citrulinată descriși în literatură au fost anticorpii anti-Sa detectați prin metoda Western blot care aveau aceeași specificitate pentru AR ca și anti-CCP dar nu erau suficient de sensibili pentru a fi utilizați în scop diagnostic. Ulterior au fost dezvoltate teste ELISA care utilizează ca substrat antigenic o vimentină citrulinată mutantă recombinantă⁸.

Testarea anticorpilor anti-MCV este în special utilă la pacienții cu suspiciune clinică de AR care sunt negativi pentru FR și anti-CCP⁸. După unele studii, anti-MCV în RA au specificitate similară cu anti-CCP însă sensibilitatea lor este mai mare⁹. De asemenea, anti-MCV se asociază cu forme mai severe de AR, fiind mai bine corelați cu VSH-ul și cu scorul de activitate a bolii DAS28 comparativ cu anti-CCP¹⁰. Mai mult, s-a sugerat că anti-MCV ar putea fi utili în monitorizarea tratamentului cu infliximab⁸.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)¹¹.

Specimen recoltat – sânge venos¹¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator¹¹.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare¹¹.

Volum probă – minim 1 mL ser¹¹.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian¹¹.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile  la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C¹¹.

Metodă – ELISA¹¹.

Valori de referinţă:

<20 U/mL : negativ

≥20 U/mL: pozitiv¹¹.

Bibliografie

1. McInnes IB, Schett G. The pathogenesis of rheumatoid arthritis. N Engl J Med. 2011 Dec 8;365(23):2205-19.
2. Arnett FC, Edworthy SM, Bloch DA, McShane DJ, Fries JF, Cooper NS, et al. The American Rheumatism Association 1987 revised criteria for the classification of rheumatoid arthritis. Arthritis Rheum 1988;31:315—24.
3. Song YW, Kang EH. Autoantibodies in rheumatoid arthritis: rheumatoid factors and anticitrullinated protein antibodies. QJM. 2010 Mar;103(3):139-46.
4. Puszczewicz M, Iwaszkiewicz C. Role of anti-citrullinated protein antibodies in diagnosis and prognosis of rheumatoid arthritis. Arch Med Sci. 2011 Apr;7(2):189-94.
5. Jilani AA, Mackworth-Young CG. The role of citrullinated protein antibodies in predicting erosive disease in rheumatoid arthritis: a systematic literature review and meta-analysis. Int J Rheumatol. 2015;2015:728610.
6. van Venrooij WJ, van Beers JJ, Pruijn GJ. Anti-CCP antibodies: the past, the present and the future. Nat Rev Rheumatol. 2011 Jun 7;7(7):391-8.
7. Vossenaar ER, Radstake TR, Heijden A van der, van Mansum MA, Dieteren C, de Rooij DJ, Barrera P, Zendman AJ, van Venrooij
8. Expression and activity of citrullinating peptidylarginine deiminase enzymes in monocytes and macrophages. Ann Rheum Dis. 2004;63:373–381.8.
9. Nicaise Roland P, Grootenboer Mignot S, Bruns A, Hurtado M, Palazzo E, Hayem G, Dieudé P, Meyer O, Chollet Martin S. Antibodies to mutated citrullinated vimentin for diagnosing rheumatoid arthritis in anti-CCP-negative patients and for monitoring infliximab therapy. Arthritis Res Ther. 2008;10(6):R142.
10. Mathsson L, Mullazehi M, Wick MC, Sjöberg O, van Vollenhoven R, Klareskog L, Rönnelid J. Antibodies against citrullinated vimentin in rheumatoid arthritis: higher sensitivity and extended prognostic value concerning future radiographic progression as compared with antibodies against cyclic citrullinated peptides. Arthritis Rheum. 2008 Jan;58(1):36-45.
11. Innala L, Kokkonen H, Eriksson C, Jidell E, Berglin E, Dahlqvst SR. Antibodies against mutated citrullinated vimentin are a better predictor of disease activity at 24 months in early rheumatoid arthritis than antibodies against cyclic citrullinated peptides. Rheumatol. 2008 Jun;35(6):1002-8.
12. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2018. Ref Type: Catalog.