Anticorpi anti-nucleozom

Informații generale

Nucleozomii sunt unități fundamentale ale cromatinei și produse normale ale apoptozei celulare. Aceștia joacă un rol cheie în lupusul eritematos sistemic, atât în ​​inducerea anticorpilor patogeni anti-nucleari, cât și ca antigen țintă al leziunilor tisulare mediate de autoanticorpi¹. Anticorpii anti-nucleozomi apar la pacienții cu lupus eritematos sistemic și s-a raportat că sunt de ajutor în diagnosticul diferențial al bolii. Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună sistemică cronică care produce un spectru larg de manifestări clinice^1,2.

Una dintre caracteristicile imunologice ale LES este pierderea toleranței la cromatina celulară proprie, manifestându-se ca auto-anticorpi circulanți direcționați împotriva a trei dintre subunitățile sale majore, și anume, acizii dezoxiribonucleici dublu catenar (ds-DNA), histonele și nucleozomii. Există dovezi că în lupusul eritematos sistemic, nucleozomii, componenta de bază a cromatinei nucleare, reprezintă atât un factor imunogen, cât și o țintă in vivo majoră pentru anticorpi. O apoptoză perturbată sau o eliminare redusă a celulelor apoptotice de către fagocite, pot duce la o expunere crescută a nucleozomilor apoptotici la sistemul imunitar. Acești nucleozomi, care sunt scindați și modificați în timpul procesului de apoptoză, scapă de etapa normală de clearance și leagă epitopi care în mod normal nu există în sistemul imunitar³. Acest lucru poate duce apoi la producerea de autoanticorpi anti-nucleozomici, anti-histonici și anti-ADN. Unele subseturi de anticorpi anti-nucleozomi sunt patogeni și sunt implicate în procesul nefritogen în lupusul eritematos sistemic⁴.

În consecință, mai multe studii au raportat creșterea nucleozomilor plasmatici circulanți care s-au corelat pozitiv cu o boală activă, agregarea nucleozomilor în depozitele glomerulare tipice, precum și în membrana bazală a pielii nelezionale a pacienților cu lupus eritematos sistemic și o strânsă corelație între nefrită și prezența anticorpilor anti-nucleozomici. Studii recente au raportat anticorpi anti-nucleozomici și în sindromul antifosfolipidic primar și în special la pacienții cu boli asemănătoare lupusului^5,6. Un număr limitat de studii longitudinale au arătat că titrurile de anticorpi serici pot fi utile în monitorizarea activității bolii, inclusiv nefrită lupică⁷.

Recomandări pentru determinarea anticorpi anti-nucleozom

• Evaluarea pacienților diagnosticați cu lupus eritematos sistemic^1-9

Specimen recoltat – sânge venos⁸

Volum probă – 1 mL⁸

Cauze de respingere a probei

• Specimen hemolizat⁸

Stabilitate probă – la temperatura camerei timp de 14 zile⁸

Metodă – ELISA⁹

Valori de referință <20 U/mL^8,9

Bibliografie

1. Muller, S., Dieker, J., Tincani, A., & Meroni, P. L. (2008). Pathogenic anti-nucleosome antibodies. Lupus, 17(5), 431–436. https://doi.org/10.1177/0961203308090030
2. Suleiman, S., Kamaliah, D., Nadeem, A., Naing, N. N., & Che Maraina, C. H. (2009). Anti-nucleosome antibodies as a disease activity marker in patients with systemic lupus erythematosus. International journal of rheumatic diseases, 12(2), 100–106. https://doi.org/10.1111/j.1756-185X.2009.01391.x
3. Rodriguez-Jimenez, N.A., Perez-Guerrero, E.E., Gamez-Nava, J.I. et al. Anti-nucleosome antibodies increase the risk of renal relapse in a prospective cohort of patients with clinically inactive systemic lupus erythematosus. Sci Rep 10, 12698 (2020). https://doi.org/10.1038/s41598-020-69608-5
4. Gutiérrez-Adrianzén, O. A., Koutouzov, S., Mota, R. M., das Chagas Medeiros, M. M., Bach, J. F., & de Holanda Campos, H. (2006). Diagnostic value of anti-nucleosome antibodies in the assessment of disease activity of systemic lupus erythematosus: a prospective study comparing anti-nucleosome with anti-dsDNA antibodies. The Journal of rheumatology, 33(8), 1538–1544.
5. Bizzaro, N., Villalta, D., Giavarina, D., & Tozzoli, R. (2012). Are anti-nucleosome antibodies a better diagnostic marker than anti-dsDNA antibodies for systemic lupus erythematosus? A systematic review and a study of metanalysis. Autoimmunity reviews, 12(2), 97–106. https://doi.org/10.1016/j.autrev.2012.07.002
6. Simón, J. A., Cabiedes, J., Ortiz, E., Alcocer-Varela, J., & Sánchez-Guerrero, J. (2004). Anti-nucleosome antibodies in patients with systemic lupus erythematosus of recent onset. Potential utility as a diagnostic tool and disease activity marker. Rheumatology (Oxford, England), 43(2), 220–224. https://doi.org/10.1093/rheumatology/keh024
7. Min, D. J., Kim, S. J., Park, S. H., Seo, Y. I., Kang, H. J., Kim, W. U., Cho, C. S., & Kim, H. Y. (2002). Anti-nucleosome antibody: significance in lupus patients lacking anti-double-stranded DNA antibody. Clinical and experimental rheumatology, 20(1), 13–18.
8. Tests. Anti nucleosome antibodies. [on-line]: https://www.labcorp.com (Accesat la data de 01.10.2021)
9. Cairns AP, McMillan SA, Crockard AD, et al (2003). Antinucleosome antibodies in the diagnosis of systemic lupus erythematosus. Annals of the Rheumatic Diseases;62:272-273.