Informaţii generale – Anticorpi anti-proteina bazică a mielinei (MBP) în ser
Proteina bazică a mielinei (MBP) este un peptid format din 169 de aminoacizi care constituie 30% din structura proteică a tecii de mielină. S-a constatat că în perioadele acute ale afecţiunilor demielinizante ale SNC (dintre care cea mai cunoscută este scleroza multiplă) se eliberează în lichidul cefalorahidian (LCR) fragmente de mielină care pot constitui astfel un marker de activitate a bolii3.
Scleroza multiplă este o boală demielinizantă care afectează substanţa albă din creier şi măduva spinării. Apare mai frecvent la femei decât la bărbaţi şi este legată mai ales de perioada de adult tânăr. Tabloul clinic al bolii este polimorf. Aproximativ 50% din pacienţi prezintă alternări ale puseelor de boală activă cu perioade de remisiune, aceasta sugerând o afectare cronică progresivă. De obicei, diagnosticul de scleroză multiplă are la bază manifestările clince şi excluderea altor afecţiuni.
Din punct de vedere al investigaţiilor de laborator, cel mai frecvent este folosită examinarea LCR. Această investigaţie furnizează informaţii care coroborate vin să susţină diagnosticul de scleroză multiplă. Sinteza de imunglobuline G ( IgG) creşte anormal în LCR la pacienţii cu scleroză multiplă, de aceea măsurarea indexului IgG şi a ratei de sinteză a IgG se dovedeşte util, dar nu este un test specific. Evaluarea LCR pentru benzile oligoclonale este de asemenea utilă în aprecierea statusului clinic, fiind identificate la mai mult de 90% din pacienţii cu scleroză multiplă. Totuşi prezenţa lor nu are specificitate de diagnostic deoarece acestea sunt depistate şi în alte afecţiuni cum ar fi: neurosifilis, vasculite ale SNC, boala Lyme, panencefalita subacută sclerozantă, boala Creutzfeldt-Jakob, sindrom Guillain-Barré, tumori .
Deşi cauzele sclerozei multiple nu sunt cunoscute, mecanismul autoimun pare să joace un rol important în patogeneza acestei boli. Cel mai frecvent dozaţi sunt anticorpii anti-MOG (glicoproteina oligodendrocitară a mielinei) şi anticorpii anti-MBP. S-a constatat că 79% din pacienţii cu scleroză multiplă prezintă în LCR celule care produc anticorpi anti-mielină şi 57% prezintă în LCR celule care produc anticorpi anti-MBP de tip IgG. Proporţia acestor celule în sângele periferic este semnificativ scăzută faţă de LCR. De asemenea proporţia acestor celule în LCR este mult mai scăzută la pacienţii cu meningoencefalită aseptică4.
Studiile au arătat că nivelurile de anticorpi anti-MBP sunt crescute la pacienţii cu scleroză multiplă activă clinic şi că există o corelaţie între statusul clinic şi nivelul anticorpilor. Aceşti anticorpi nu au fost depistaţi în cazurile de boală stabilizată. De asemenea, a fost demonstrat faptul că MBP este un component al complexelor imune circulante prezente atât în serul cât şi în lichidul cefalorahidian al pacienţilor cu scleroză multiplă. In scleroza multiplă progresivă anticorpii anti-MBP sunt în principal legaţi în aceste complexe imune, în timp ce niveluri crescute de anticorpi liberi sunt întâlnite în perioadele de exacerbare a bolii.
Se pare că anticorpii anti-MBP pot fi folosiţi şi ca factor predictiv după primul episod de demielinizare (frecvenţa recăderilor fiind mai mare la cei care prezintă anticorpi anti-MBP)1.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-MBP
- diagnosticul unei perioade active de demielinizare la pacienţii cu scleroză multiplă;
- stabilirea riscului de evoluţie spre scleroza multiplă la pacienţii cu sindrom clinic izolat (CIS – clinically isolated syndrome)4.
Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire specială2.
Specimen recoltat – sânge venos şi/ sau LCR2 (obţinut prin puncţie lombară).
Recipient de recoltare – pentru sânge: vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator; pentru LCR: o eprubetă sterilă2 .
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C1; LCR se centrifughează 5 minute la 2000 rotaţii/minut, după care se pipetează cel puţin 1 ml supernatant într-o eprubetă de plastic şi apoi se refrigerează (2-8°C)2
Volum probă – minim 1 mL ser; minim 1 ml supernatant LCR2.
Cauze de respingere a probei
- specimen (ser sau LCR) hemolizat;
- specimen expus la temperatură ridicată;
- specimen contaminat bacterian;
- ser lipemic2.
Stabilitate probă – serul separat şi/sau supernatantul LCR este stabil 7 zile la 2-8°C2.
Metodă – ELISA1.
Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor
Rezultatele sunt exprimate sub forma unui index.
Valori de referinţă pentru anti-MBP în ser şi LCR: <102.
Anticorpii anti-MBP prezintă valori crescute (atât în LCR cât şi în sânge) în perioadele de exacerbare ale sclerozei multiple1;4;5. Sunt depistaţi la aproximativ 77% dintre pacienţii cu scleroză multiplă şi la circa 89% dintre cei cu nevrită optică.
Anticorpii anti-MBP mai pot fi întâlniţi în:
- sindromul neurologic asociat infecţiei HIV (în ~ 64% din cazuri);
- autism (în ~ 58% din cazuri);
- encefalita japoneză (în ~ 30% din cazuri);
- panencefalita sclerozantă subacută (în ~ 30% din cazuri)5.
Bibliografie
1. John T. Cacioppo, Louis G. Tassinary, Gary G. Berntson. Handbook of Psychophysiology, Cambridge University Press, third edition, 2007, 441.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Myelin basic protein-CSF, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
4. Michael P. Pender, Pamela A. McCombe. Autoimmune neurological disease. Multiple sclerosis. Cambridge University Press, 2003, 119.
5. www.specialtylabs.com. Use & Interpretation of Laboratory Tests Books. Myelin Basic Protein Autoantibodies
