Anticorpi anti-toxină tetanică

Informații generale

Tetanosul apare prin contaminarea rănilor sau a lacerațiilor tegumentelor și a țesutului celular subiacent cu spori bacterieni anaerobi, produsi de Clostridium tetani existent în mediu extern, în tractul digestiv și în fecalele animalelor și omului^1-3. Sporii germinează până la reproducerea activă a celulelor bacteriene localizate în plagă și produc o exototoxină termolabilă, numită tetanospasmina⁴. Exotoxina tetanica are doua componente cu actiuni diferite- tetanospasmina, ce actioneaza asupra sistemului nervos si tetanolizina, cu actiune nociva asupra structurilor hematoformatoare. Tetanospasmina afectează terminațiile nervoase periferice și se extinde către sistemul nervos central. Rezultatul este aparitia contracturii tetanice (o contractie permanenta si puternica), ca urmare a exagerarii tonusului musculaturii scheletale. Toxina tetanica (ca si cea botulinica) actioneaza si asupra placii neuromusculare prin blocarea unor neurotrasmitatori; rezultatul este: slabiciune musculara sau paralizie. Tetania poate fi localizata sau generalizata. Tetanosul se generalizează atunci cand toxina diseminează pe cale limfatică sau sanguină la o multitudine de terminatii nervoase. Toxina tetanica nu traverseaza bariera hematoencefalica si deci nu poate patrunde pe cale directa la nivelul sistemului nervos central.

Boala poate fi prevenită prin vaccinarea cu toxoid tetanic (tetanospasmin tratat cu formaldehidă), care stimulează dezvoltarea anticorpilor toxoid antitetanici. Toxoidul tetanic este administrat copiilor ca parte a vaccinului combinat, împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsivă⁶.

Răspunsul imunologic al pacientului poate fi evaluat prin măsurarea nivelului total de anticorpi IgG anti-toxină tetanică în ser,  la 2 până la 3 săptămâni de la vaccinare. Absența formării de anticorpi după vaccinare poate fi corelată cu scăderea răspunsului imun, fie congenitală, fie dobândită, sau iatrogenă datorată utilizarii excesive a unor medicamente imunosupresoare⁷.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-toxină tetanică^8,9

• Evaluarea răspunsului la vaccinarea anti-tetanos
• Diagnosticarea imunodeficienței anti-tetanos

Specimen recoltat – sânge venos⁸

Volum probă – 0.5 mL⁸

Cauze de respingere a probei ⁸

• Specimen hemolizat
• Specimen lipemic
• Specimen icteric

Stabilitate probă – serul refrigerat timp de 30 de zile⁸

Metodă – Imunoenzimatică⁹

Valori de referință ⁸

Vaccinat: anticorpi prezenti  ( titrul  ≥ 0.11 UI/mL)

Un nivel  >0,11 UI/ml este considerat pragul de protecție imunitară

Nevaccinat/lipsa raspuns imunologic la vacinare: anticorpi cu titrul  <0.11 UI/mL

Limite și interferențe⁸

Acest test nu trebuie utilizat pentru diagnosticul infecției tetanice. Diagnosticul tetanosului se face pe baza datelor clinice. O cultură pozitivă a plăgii pentru agentul tetanos, Clostridium tetani, poate susține diagnosticul, dar nu il poate confirma. Testarea pentru confirmarea prezenței toxinei tetanospasmină poate fi utilă, dar aceasta nu este larg accesibila.

Bibliografie

1. Hanvatananukul, P., Prasarakee, C., Sarachai, S., Aurpibul, L., Sintupat, K., Khampan, R., Saheng, J., & Sudjaritruk, T. (2020). Seroprevalence of antibodies against diphtheria, tetanus, and pertussis among healthy Thai adolescents. International journal of infectious diseases : IJID : official publication of the International Society for Infectious Diseases, 96, 422–430. https://doi.org/10.1016/j.ijid.2020.04.088
2. Liu, F. J., Shi, D. Y., Li, Z. Y., Lu, J. S., Wang, R., Pang, X. B., Yang, Z. X., & Yu, Y. Z. (2020). Evaluation of a recombinant tetanus toxin subunit vaccine. Toxicon : official journal of the International Society on Toxinology, 187, 75–81. https://doi.org/10.1016/j.toxicon.2020.08.001
3. Nemati, M., Zarrin, M., Mir-Abdollah, S. A., Rezayati, M. T., Mirzaee, V., Bagheri, A., Ebrahimi, M., & Jafarzadeh, A. (2014). Lower serum level of anti-tetanus toxin antibodies in patients with type 2 diabetes mellitus. Acta medica Indonesiana, 46(1), 44–50.
4. Yousefi, M., Khosravi-Eghbal, R., Reza Mahmoudi, A., Jeddi-Tehrani, M., Rabbani, H., & Shokri, F. (2014). Comparative in vitro and in vivo assessment of toxin neutralization by anti-tetanus toxin monoclonal antibodies. Human vaccines & immunotherapeutics, 10(2), 344–351. https://doi.org/10.4161/hv.26769
5. Pourakbari, B., Moradi, B., Mirzaee, F., Mahmoudi, S., Teymuri, M., & Mamishi, S. (2013). Seroprevalence of antibodies to diphtheria, tetanus and pertussis among healthy adolescents and adults in Iran. Roumanian archives of microbiology and immunology, 72(4), 250–254.
6. Chinchai, T., Posuwan, N., Vuthitanachot, V., Wanlapakorn, N., & Poovorawan, Y. (2019). Seroprevalence of an antibody against diphtheria, tetanus, and pertussis among the elderly in Khon Kaen, Thailand. Journal of health, population, and nutrition, 38(1), 28. https://doi.org/10.1186/s41043-019-0186-0
7. Zhang, Q., Han, F., Nie, Q., Ren, H., Zhang, B., Liu, Q., He, Q., & Shao, Z. (2011). Seroprevalence of antibodies to pertussis and diphtheria among healthy adults in China. The Journal of infection, 63(6), 441–446. https://doi.org/10.1016/j.jinf.2011.07.018
8. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 21.09.2021]
9. Reder, S., Riffelmann, M., Becker, C., & Wirsing von König, C. H. (2008). Measuring immunoglobulin g antibodies to tetanus toxin, diphtheria toxin, and pertussis toxin with single-antigen enzyme-linked immunosorbent assays and a bead-based multiplex assay. Clinical and vaccine immunology: CVI, 15(5), 744–749. https://doi.org/10.1128/CVI.00225-07