Bartonella quintana – serologie

Informații generale

Bartonella henselae și Bartonella quintana sunt bacterii mici, în formă de tijă, pleiomorfe, Gram-negative. Parazitul, Pediculus humanis, este vectorul de transmitere propus pentru Bartonella quintana¹. Pisicile pot infecta oamenii direct prin zgârieturi, mușcături sau contactul cu saliva animalului; indirect printr-un vector artropod. Oamenii rămân singura gazdă în care infecția cu Bartonella duce la apariția bolilor². Microscopic, leziunile Bartonella apar ca agregate rotunjite care proliferează rapid. Aceste agregate sunt mase de bacterii Bartonella³.

Organismele Bartonella pot fi prezente în vacuolele celulelor endoteliale, în macrofage și intercelular, în zonele cu necroză. În timp ce leziunile cutanate sunt frecvente, infecția tisulară, diseminată a Bartonella,  a fost observată în sânge, ganglioni limfatici, splină, ficat, măduvă osoasă și cord. Bartonella a fost asociată cu boala zgârieturilor pisicii, hepatita peliozică, angiomatoza bacilară și endocardita. Interesul pentru Bartonella quintana a crescut recent, datorită prevalenței sale crescute la pacienții cu SIDA¹, la pacienții cu transplant și la cei cu imunitatea grav afectată^4,5.

Recomandări pentru determinarea Bartonella quitana-serologie⁶

• Diagnosticul infecției cu Bartonella, în special în contextul unei zgârieturi de pisică

Specimen recoltat – sânge venos⁶

Volum probă – 1 mL⁶

Cauze de respingere a probei⁶

• Specimen hemolizat
• Specimen lipemic

Stabilitate probă – 2 saptamani la 2-8°C; timp indelungat la –20°C; evitati decongelarea/recongelarea repetata.

Valori de referință^:

• IgG: <1:64
• IgM: <1:20

Limite și interferențe

Un test de imunofluorescență pozitiv IgM (titruri >1:20) sugerează o infecție acută Bartonella quintana.

Un test IgG pozitiv (titruri > 1:64) sugerează o infecție actuală sau anterioară.

Creșterile titrului IgG în probe seriale, sugerează o infecție activă. Rareori, seruri provenite de la persoane sănătoase, pot prezenta titruri de 1:64 sau mai mari.

Bibliografie

1. Lee, S. A., Plett, S. K., Luetkemeyer, A. F., Borgo, G. M., Ohliger, M. A., Conrad, M. B., Cookson, B. T., Sengupta, D. J., & Koehler, J. E. (2015). Bartonella quintana Aortitis in a Man with AIDS, Diagnosed by Needle Biopsy and 16S rRNA Gene Amplification. Journal of clinical microbiology, 53(8), 2773–2776. https://doi.org/10.1128/JCM.02888-14
2. Breitschwerdt, E. B., & Maggi, R. G. (2019). Bartonella quintana and Bartonella vinsonii subsp. vinsonii bloodstream co-infection in a girl from North Carolina, USA. Medical microbiology and immunology, 208(1), 101–107. https://doi.org/10.1007/s00430-018-0563-0
3. Gescher, D. M., Mallmann, C., Kovacevic, D., Schmiedel, D., Borges, A. C., Schweickert, B., Göbel, U. B., & Moter, A. (2008). A view on Bartonella quintana endocarditis–confirming the molecular diagnosis by specific fluorescence in situ hybridization. Diagnostic microbiology and infectious disease, 60(1), 99–103. https://doi.org/10.1016/j.diagmicrobio.2007.07.012
4. Foucault, C., Raoult, D., & Brouqui, P. (2003). Randomized open trial of gentamicin and doxycycline for eradication of Bartonella quintana from blood in patients with chronic bacteremia. Antimicrobial agents and chemotherapy, 47(7), 2204–2207. https://doi.org/10.1128/AAC.47.7.2204-2207.2003
5. Mohammadian, M., & Butt, S. (2019). Endocarditis caused by Bartonella Quintana, a rare case in the United States. IDCases, 17, e00533. https://doi.org/10.1016/j.idcr.2019.e00533
6. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 05.09.2021]