Borrelia burgdorferi ADN din capușă

Informații generale

Borrelioza Lyme, cunoscută și sub numele de boala Lyme, este o infecție cauzată de spirochetele din complexul Borrelia burgdorferi sensu lato (de asemenea, mai recent, grupată sub un nou gen numit Borreliella)^1,2. Cea mai frecventă manifestare a boreliozei Lyme este erupția cutanată inelară, în expansiune, eritematoasă, numită eritem migrans, conescință a infecției localizate la locul de inoculare, după o perioadă de incubație de aproximativ 1 săptămână după o înțepătură de căpușă (un interval de 3 până la 32 de zile)³.

Boala Lyme se desfășoară de-a lungul a 3 etape⁴:

• Boală localizată timpurie -cu durata de zile până la săptămâni după o mușcătură de căpușă, pe care mulți nu o pot confirma, nefiind sesizată din cauza dimensiunii mici a căpușei nimfale. Eritemul migrant apare inițial ca o mică papulă sau maculă roșie care se mărește pentru a forma o leziune inelară. Leziunea poate prezenta sau nu, o zona liberă centrală. Această prezentare se datorează răspândirii spre periferie a spirochetelor, la nivelul țesuturilor pielii. Localizările comune pentru această erupție cutanată includ coapsa, zona inghinală și axilară.
• Boala diseminată timpurie – după diseminarea hematogenă sau limfatică a bolii, pacienții pot prezenta leziuni inelare secundare însoțite de cefalee, rigiditate a gâtului, febră, frisoane, artralgii, dureri musculare și stare profundă de rău. După câteva săptămâni până la luni, anomaliile neurologice se prezintă sub formă de meningită, encefalită subtilă, nevrite craniene, neuropatie, ataxie sau mielită. Rareori, complicațiile cardiace apar și se prezintă sub forma unor blocuri de tip atrioventricular de diferite grade, miopericardită sau cardiomegalie.
• Boala târzie – apare la câteva luni după infectarea cu B. burgdorferi. În acest moment, episoadele sporadice de artrită care afectează articulațiile mari (ex genunchii) se pot prezenta la nivelul unei singure articulații și pot dura săptămâni până la luni. Sechelele neurologice cronice pot apărea ca o altă manifestare a bolii, în stadiu avansat. O encefalopatie subtilă care afectează memoria, starea de spirit sau somnul, se instalează în luni sau ani de la debutul infecției⁵.

Metodele serologice utilizate în praxis pentru diagnosticul de laborator în neuroborelioza Lyme sunt metode indirecte. Ele pot demonstra producția intratecală de anticorpi anti-Borrelia, un criteriu important pentru diagnosticul infecției⁶. Însă metodele moleculare pot folosi ca și specimene: lichid cefalorahidian, sânge venos, ser, dar și căpușe, iar rezultatele testelor PCR sunt folosite ca ajutor în diagnosticare. Aceste rezultate trebuie corelate cu datele serologice și epidemiologice și cu prezentarea clinică/ tabloul clinic al pacientului⁷.

Recomandări pentru determinarea Borrelia Burgdorferi ADN din căpușă

• Ajută la diagnosticarea infecției cu Borrelia Burgdorferi în corelație cu tabloul clinic⁷

Specimen recoltat – căpușă⁸

Recipient de recoltare – recipient steril, fără mediu de conservare⁸

Prelucrare necesară după recoltare – căpușa se transferă într-un tub Eppendorf și se pregătește de etapa de curățare, pentru a elimina eventualele contaminări cu substanțele utilizate pentru îndepărtarea insectei atașate, înainte de prepararea suspensiei care urmează a fi analizată⁸.

Cauze de respingere a probei⁸

• Fragment de căpușă strivită
• Căpușă păstrată/transportată în mediu de conservare

Stabilitate probă – de la extracția ADN-ului din căpușă, timp de maxim 24 de ore la temperaturi cuprinse între 2-4^oC⁸

Metodă – PCR⁸

Interpretare rezultat – pozitiv/negativ⁸

Limite și interferențe

Datorită limitărilor de sensibilitate diagnostică ale testului PCR, un rezultat negativ nu exclude prezența organismului sau a bolii Lyme active⁸.

  
Bibliografie

1. Adeolu, M., & Gupta, R. S. (2014). A phylogenomic and molecular marker based proposal for the division of the genus Borrelia into two genera: the emended genus Borrelia containing only the members of the relapsing fever Borrelia, and the genus Borreliella gen. nov. containing the members of the Lyme disease Borrelia (Borrelia burgdorferi sensu lato complex). Antonie van Leeuwenhoek, 105(6), 1049–1072. https://doi.org/10.1007/s10482-014-0164-x
2. Branda, J. A., & Steere, A. C. (2021). Laboratory Diagnosis of Lyme Borreliosis. Clinical microbiology reviews, 34(2), e00018-19. https://doi.org/10.1128/CMR.00018-19
3. Sanchez, E., Vannier, E., Wormser, G. P., & Hu, L. T. (2016). Diagnosis, Treatment, and Prevention of Lyme Disease, Human Granulocytic Anaplasmosis, and Babesiosis: A Review. JAMA, 315(16), 1767–1777. https://doi.org/10.1001/jama.2016.2884
4. Tatum R, Pearson-Shaver AL. Borrelia Burgdorferi. [Updated 2021 Jul 19]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532894/ (Accesat la data de 10.04.2022)
5. Wormser, G. P., Dattwyler, R. J., Shapiro, E. D., Halperin, J. J., Steere, A. C., Klempner, M. S., Krause, P. J., Bakken, J. S., Strle, F., Stanek, G., Bockenstedt, L., Fish, D., Dumler, J. S., & Nadelman, R. B. (2006). The clinical assessment, treatment, and prevention of lyme disease, human granulocytic anaplasmosis, and babesiosis: clinical practice guidelines by the Infectious Diseases Society of America. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 43(9), 1089–1134. https://doi.org/10.1086/508667
6. Avery, R. A., Frank, G., & Eppes, S. C. (2005). Diagnostic utility of Borrelia burgdorferi cerebrospinal fluid polymerase chain reaction in children with Lyme meningitis. The Pediatric infectious disease journal, 24(8), 705–708. https://doi.org/10.1097/01.inf.0000172903.14077.4c
7. Skogman, B. H., Wilhelmsson, P., Atallah, S., Petersson, A. C., Ornstein, K., & Lindgren, P. E. (2021). Lyme neuroborreliosis in Swedish children-PCR as a complementary diagnostic method for detection of Borrelia burgdorferi sensu lato in cerebrospinal fluid. European journal of clinical microbiology & infectious diseases : official publication of the European Society of Clinical Microbiology, 40(5), 1003–1012. https://doi.org/10.1007/s10096-020-04129-7
8. Halos, L., Jamal, T., Vial, L., Maillard, R., Suau, A., Le Menach, A., Boulouis, H. J., & Vayssier-Taussat, M. (2004). Determination of an efficient and reliable method for DNA extraction from ticks. Veterinary research, 35(6), 709–713. https://doi.org/10.1051/vetres:2004038