Informatii generale
Calciul este componentul mineral major al oaselor. 99% din cantitatea de calciu din organism se afla in oase si dinti, care constituie un rezervor imens pentru mentinerea nivelului calciului seric, iar restul este distribuit in lichidele biologice si tesuturi moi. Ionii de calciu joaca un rol important in transmiterea impulsurilor nervoase, contractia musculara, functia cardiaca si in procesele de coagulare1.
Reglarea hormonala a metabolismului calciului ca si cea a fosforului este complexa. Relatiile reciproce intre intestinul subtire, schelet, rinichi si sistemul endocrin, in particular paratiroidele, mentin homeostazia calciului si fosforului6. De asemenea, calcitonina, vitamina D, estrogenii, androgenii sunt factori care influenteaza nivelul calciului1.
Cantitatea de proteine din sange afecteaza nivelul calciului, deoarece 45% din calciul seric este legat de proteine6. Astfel scaderea albuminei serice determina scaderea calciului seric total1;6.
Concentratii anormale de calciu seric pot indica disfunctii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de malnutritie si malabsorbtie, carenta de vitamina D si boli renale. 90% din cazurile de hipercalcemie apar in context de hiperparatiroidism, ca manifestare paraneoplazica sau in afectiuni granulomatoase. Hipercalcemia din cadrul sarcoidozei, insuficientei suprarenaliene si hipertiroidismului este detectata de regula intr-un cadru clinic sugestiv pentru diagnostic5.
Recomandari pentru determinarea calciului seric
• din doi in doi ani, la pacienti cu varsta peste de 50 ani, pentru screening-ul osteoporozei (impreuna cu masurarea inaltimii si greutatii); • in tetanie (investigarea tipului hipocalcemic); • fracturi spontane, dureri osoase, modificari osoase radiologice, tulburari de crestere, alterari dentare; • nefro- sau urolitiaza, nefrocalcinoza, poliurie, polidipsie, boli renale cronice; • pancreatita acuta, calculi biliari, diaree recurenta, malabsorbtie; • post-operator in caz de tiroidectomie si paratiroidectomie, in hiperparatiroidism, boli tiroidiene, testiculare, ovariene, adrenale; • boli granulomatoase; • tumori;
• reactii adverse la anumite medicamente: vitamina D, A, anticonvulsivante, corticosteroizi, tiazide, digitala1;3;6.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)4.
Nota: nu se administreaza suplimente de calciu cu 8-12 ore inainte; nu se poate face determinarea calcemiei la pacienti tratati cu EDTA sau care au primit substante de contrast radiologice4.
Specimen recoltat – sange venos4.
Mentiuni: recoltarea se face dimineata (exista variatii diurne), in clinostatism (exista variatii de postura, deoarece jumatate din calciu este legat de proteine; in clinostatism calcemia ca si proteinemia sunt mai mici decat in ortostatism). La recoltare se va evita staza venoasa cu garoul (produce valori fals crescute). Daca folosirea garoului este indispensabila, proba se va preleva la mai mult de 1 minut de la restabilirea circulatiei. La recoltare si ulterior, in timpul manipularii probelor, nu se utilizeaza manusi pudrate cu carbonat de calciu (spalati manusile in apa curgatoare, fara sapun sau detergenti, chiar daca sunt etichetate “powder free”).
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.
Volum proba – minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat4.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 3 saptamani la 2-8 °C; 8 luni la -20°C 4.
Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)4.
Valori de referinta
|
Varsta
|
Valori mg/dL
|
|
Copii (0-10 zile)
|
7.6 -10.4
|
| Copii (10 zile-2 ani) |
9.0 – 11.0
|
| Copii (2-12 ani) |
8.8 – 10.8
|
| Copii (12-18 ani) |
8.4 – 10.2
|
| Adulti (18-60 ani) |
8.6 – 10.0
|
| Adulti (60-90 ani) |
8.8 – 10.2
|
| Adulti (>90 ani) |
8.2 – 9.6
|
Limita de detectie – 0.2 mmol/L (0.8 mg/dL)4.
Factor de conversie: nmol/L x 4 = mg/dL ; mg/dL x 0.25 = mmol/L.
Valori critice – nivel scazut <6 mg/dL; nivel crescut >13 mg/dL1;4.
Interpretarea rezultatelor
|
Cresteri
|
Scaderi
|
|
• hiperparatiroidism primar (adenom sau hiperplazia glandelor suprarenaliene) si secundar (insuficienta renala acuta si cronica, posttransplant renal, osteomalacie si malabsorbtie); • tumori maligne: cancer osos metastatic, cancer de plaman, san, tiroida, rinichi, ficat, pancreas, prostata, mielom multiplu, carcinom scuamocelular pulmonar sau de cap si gat; 2% dintre pacientii cu limfom Hodgkin sau non-Hodgkin; in aceste situatii hipercalcemia se explica prin: metastaze osoase, factori de activare ai osteoclastelor (mielom multiplu, limfom Burkitt, limfomul cu celule T al adultului), sindrom paraneoplazic (secretie a unei proteine similare hormonului paratiroidian, secretie ectopica de 1,25-dihidroxivitamina D3); • boli granulomatoase (tuberculoza, sarcoidoza), prin exces de 1,25-dihidroxivitamina D3; • reactii adverse la medicamente [intoxicatie cu vitamina D, sindrom lapte-alcaline (Burnett), diuretice, alti agenti terapeutici]; • insuficienta renala cronica; • alte afectiuni endocrine: hipertiroidism (la 20–40% dintre pacienti, de obicei <14mg/dL), hipotiroidism, insuficienta suprarenaliana, acromegalie, feocromocitom, sindromul de neoplazie endocrina multipla (MEN); • osteoporoza acuta (imobilizare la pat a unor pacienti tineri sau in boala Paget); • cauze diverse: hipercalcemia familiala hipocalciurica, porfiria, deshidratarea cu hiperproteinemie, hipofosfatazia, hipercalcemia idiopatica a sugarului1;3;5.
|
• pseudohipocalcemia care reflecta reducerea nivelului albuminei;
• hipoparatiroidism chirurgical, postiradiere, idiopatic, infiltrarea paratiroidelor de diverse cauze (sarcoidoza, amiloidoza, hemocromatoza, tumori), congenital (sindromul DiGeorge);
• pseudohipoparatiroidism (rezistenta la actiunea PTH);
• malabsorbtie de calciu si vitamina D din sprue, boala celiaca, disfunctii pancreatice;
• icter obstructiv;
• insuficienta renala cronica cu uremie si hiperfosfatemie; sindrom Fanconi; acidoza tubulara renala;
• pancreatita acuta cu plaje intinse de necroza grasoasa;
• aport redus de calciu, fosfor si vitamina D (inanitie, malnutritie, afectiuni osoase, ultimul trimestru de sarcina);
• administrarea unor medicamente (chimioterapice anticanceroase, intoxicatie cu fluor, antibiotice, diuretice de ansa, anticonvulsivante, corticosteroizi, calcitonina, transfuzii multiple cu sange citratat, administrarea in exces de fluide i.v. care scad nivelul albuminei);
• hipomagneziemie;
• tumori cu metastaze osteoblastice (san, prostata, plaman, tiroida);
• sindromul de soc toxic;
• sindromul de liza tumorala1;3;5.
|
Limite si interferente
Hipercalcemia se insoteste adesea de hipopotasemie si conduce intotdeauna la deshidratare, deoarece calciul in exces determina diabet insipid nefrogen.
Pentru ca valorile calciului seric sa fie interpretate corect, intotdeauna trebuie determinate simultan proteinele serice totale si albumina, deoarece in ser 0.8 mg de calciu se leaga de 1.0 g de albumina; pentru corectie, la valoarea obtinuta pentru calciu se adauga 0.8 mg/dL pentru fiecare 1.0 g/dL cu care albumina serica scade sub 4.0 g/dL; legarea de globuline afecteaza valoarea calciului total doar daca globulinele sunt in concentratie de peste 6 g/dL.
Valori crescute: proteine serice totale crescute, sindrom de deshidratare, staza venoasa secundara aplicarii garoului timp indelungat, dozarea folosind tuburi inchise cu dop, hiponatremia (<120mEq/L), care creste fractiunea de calciu legat de proteine si deci creste usor valoarea calciului total3.
Valori scazute: hipomagneziemie (de exemplu, cea secundara chimioterapiei cu cisplatin), hiperfosfatemie (secundara administrarii de laxative, clismelor cu fosfati, chimioterapiei in leucemii sau limfoame, rabdomiolizei), hipernatremie, hipoalbuminemie, hemodilutie3.
• Medicamente
Cresteri: medicamente antiacide (alcaline), androgeni, saruri de calciu, danazol, dietilstilbestrol (crestere rapida in 24 ore la pacienti cu cancer de san), dihidrotahisterol, administrare cronica de diuretice (clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide), ergocalciferol, isotretinoin, litiu, progesteron, PTH, tamoxifen, vitamina D, vitamina A2.
Scaderi: albuterol, alprostadil, aminoglicozide (ex.: gentamicina), asparaginaza, barbiturice (la batrani), calcitonina, carbamazepin, carbenoxolona, carboplatin, corticosteroizi; diuretice (efect initial): acetazolamida, acid etacrinic, furosemid; ergocalciferol, estrogeni (in post-menopauza), fluoruri, gastrina, glucagon, glucoza, indapamid, insulina, izoniazida, laxative (exces), saruri de magneziu, meticilina, fenitoin, fosfati, plicamicin, solutii saline (efectul apare in caz de hipercalcemie), tetraciclina (la gravide), tacrolimus, tobramicina2.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Pulmonary Function, ANGs and Electrolyte Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 994-997.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1231.
3. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 61-64.
4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Calcium, Serum. www.labcorp.com 2015. Ref Type: Internet Communication.
6. Lothar Thomas. Bone and Mineral Metabolism. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 231-237.
