Catecolamine urinare

Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea catecolaminelor urinare

Tumorile neuroendocrine secretante sunt în mod caracteristic asociate cu niveluri de catecolamine (substanţe care conţin un nucleu catecol împreună cu o grupare amino) mult crescute faţă de limita superioară a normalului.

Feocromocitomul este cea mai cunoscută tumoră secretantă de catecolamine (adrenalina şi noradrenalina) localizată în 90% din cazuri la nivelul medulosuprarenalei. Acest tip de tumoră poate să apară izolat sau în cadrul unei neoplazii endocrine multiple. Tabloul clinic include hipertensiune arterială, survenită adesea în atacuri paroxistice şi însoţită de tahicardie, dureri toracice, paloare, cefalee, greaţă. La aproximativ jumătate din pacienţi hipertensiunea arterială este susţinută.

Alte tipuri de tumori care pot induce ocazional hipertensiune arterială paroxistică sau persistentă sunt paraganglioamele.

Testul constă în determinarea celor 3 fracţiuni de catecolamine libere (neconjugate) în urina din 24 ore (adrenalina, noradrenalina şi dopamina) şi reprezintă un instrument util în diagnosticul feocromocitomului şi a altor tumori derivate din creasta neurală (vezi anexa 10.1).

De obicei este folosit ca un test de confirmare, după obţinerea unor valori crescute ale metanefrinelor plasmatice sau urinare. Valoarea diagnostică este mai mare dacă probele sunt recoltate în cursul puseelor hipertensive. Deoarece producţia tumorală de catecolamine este intermitentă, determinarea catecolaminelor în urina din 24 ore este mult mai importantă decât testarea acestora în plasmă^2;3.

Pregătire pacient­ – se vor evita înaintea recoltării: stresul fizic şi emoţional, activitatea fizică intensă şi consumul de cafea. Este de preferat să se întrerupă medicaţia care poate produce interferenţe cu 2 săptămâni înaintea recoltării: anti-hipertensive (rezerpina, alfa-metildopa, alfa şi beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie), levodopa, inhibitori de monoamin-oxidaza, antidepresive triciclice, fenotiazine, bromocriptina, bronhodilatatoare, dezobstruante nazale şi pastile pentru tuse)¹.

Specimen recoltat­ – urina din 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 10 mL, în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se ţine la 2-8ºC în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv¹.

Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 de ore¹.

Cantitate recoltată – 10 mL¹.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C¹.

Prelucrare necesară după recoltare – este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se congeleaza la -20°C, după ce în prealabil se adaugă acid clorhidric concentrat până se ajunge la un pH cuprins între 2.5 – 5.0¹.

Stabilitate probă – 1 săptămână la -20°C¹.

Metodă – HPLC (cromatografie de lichide sub înaltă presiune)¹

Valori de referinţă

Pentru fiecare metabolit sunt comunicate valori de referinţă în funcţie de vârstă¹:

Bibliografie