Informatii generale – Clor seric
Clorul este principalul anion al lichidelor extracelulare. Clorul este bine reprezentat si in alte fluide ale organismului: suc gastric, pancreatic si intestinal, lichidul cecal, sudoare, LCR. Clorul este responsabil, impreuna cu sodiul, de volumul lichidului extracelular si de osmolaritatea plasmatica. Clorul mentine integritatea celulara prin influenta sa asupra presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic.
Ionul de clor urmeaza sodiul in deplasarile sale aproape pasiv, in scopul mentinerii neutralitatii electrice, fiind supus influentelor exercitate de mecanismele neuroumorale responsabile de homeostazia volumului1;5. Astfel comportamentul concentratiei clorului plasmatic este in general paralel cu cel al sodiului.
De asemenea, clorul contribuie la economisirea bicarbonatului in tubul distal renal. Prezenta unei cantitati reduse de clor in fluidul tubular distal determina corectarea dezechilibrului indus de reabsorbtia activa de Na+ exclusiv prin secretie de H+, ceea ce impune o intensificare a disocierii H2CO3 in H+ si HCO3―, cu trecerea anionului bicarbonic in sange intr-o proportie sporita si aparitia alcalozei.
La polul opus alcalozei hipocloremice se situeaza acidoza hipercloremica, in care o cantitate crescuta de clor la nivelul tubului distal freneaza reabsorbtia de bicarbonat si secretia de H+. Clorul si bicarbonatul au tendinta de a actiona invers in cadrul coloanei anionilor serici, variatiile lor proportionale si succesive tinzand sa compenseze modificarile electrice antrenate de variatia izolata, in plus sau in minus, a unuia dintre cei doi ioni1.
Exista doua tipuri de alcaloza metabolica hipocloremica:
-tipul sensibil la clor, care poate fi corectat prin administrarea de clor, apare in asociere cu varsaturile si administrarea de diuretice, ca urmare a pierderii de ioni de H+ si Cl―, cat si la pacientii cu adenoame viloase, ca urmare a pierderii de clor prin scaun;
-tipul rezistent la clor, necorectabil prin administrarea de clor, intalnit la pacientii cu hiperaldosteronism primar sau secundar, ca si la cei cu sindrom Bartter; excretia clorului urinar este echivalenta cu aportul5.
Recomandari pentru determinarea clorului seric – investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in anumite conditii patologice: insuficienta suprarenaliana, mucoviscidoza, sindroame diareice si varsaturi, diabet zaharat, hiperparatiroidism, abuzuri de medicamente1;3;4.
In conditii de urgenta este cel mai putin important electrolit, dar este in mod special important in corectarea alcalozei hipopotasemice1.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial; se va evita recoltarea din bratul prin care pacientul a primit recent o transfuzie3.
Specimen recoltat – sange venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare intr-un interval de 2 ore3.
Volum proba – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat3.
Stabilitate proba – serul pastrat in tuburi inchise ermetic este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C3.
Metoda – potentiometrica ISE (ion selective electrode)3.
Valori de referinta3
|
Varsta
|
Valori (mmol/L)
|
|
Prematur
|
97-122
|
|
1zi-4 saptamani
|
95-116
|
|
1- 12 luni
|
93-112
|
|
Copii >1an
|
96-111
|
|
Adulti <= 65 ani
|
98-106
|
|
Adulti >65 ani
|
94-110
|
Factor de conversie: mmol/L = mEq/L.
Limita de detectie – 1.5 mmol/L3.
Valori critice – nivel scazut: <70 mmol/L; nivel crescut: >120 mmol/L1
Interpretarea rezultatelor
|
Cresteri
|
|
• deshidratare, • hiperventilatie cronica cu acidoza respiratorie, • acidoza metabolica cu diaree prelungita, • hiperparatiroidism, • acidoza tubulara renala, • diabet insipid, • intoxicatie cu salicilati, • administrare de clorura de amoniu, • traumatism cranio-cerebral cu afectare hipotalamica, • eclampsie, • ureterosigmoidostomie1;4;5.
|
|
Scaderi
|
|
• intoxicatie cu apa, • varsaturi incoercibile sau aspiratie gastrica cu alcaloza hipocloremica hipopotasemica, • diuretice, • hiperaldosteronism, sindrom Cushing, tumori producatoare de ACTH – in prezenta alcalozei metabolice, • sindrom lapte-alcaline, • sindrom Bartter, • arsuri, • insuficienta cardiaca congestiva, • sindromul secretiei inadecvate de ADH, • boala Addison, • nefrite cu pierdere de sare, • alcaloza metabolica, • hipercapnie cronica datorata insuficientei respiratorii, • porfirie acuta intermitenta1;4;5.
|
Limite si interferente
Administrarile i.v. excesive de solutii saline determina cresteri ale clorului seric.
• Medicamente
Cresteri: acetazolamida, acetilcisteina, aspirina, cannabis, carbamazepin, cefotaxim, colestiramina, corticosteroizi, ciclosporina, diazoxid, etretinat, hidroclorotiazida, litiu, metildopa, metiltestosteron, neostigmin, rasini chimbatoare de ioni, saruri de clor, triamteren2.
Scaderi: acid ascorbic, allopurinol, amilorid, bicarbonat, bumetanid, cefotaxim, clorpropamida, corticosteroizi, etretinat, furosemid, hidroclorotiazid, laxative, manitol, triamteren, trimetoprim2.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Pulmonary Function, ANGs and Electrolyte Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 997-999.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1232.
3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Chloride, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Lothar Thomas. Electrolyte and Water Balance. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 295-297.
