Laboratorul Synevo oferă consiliere genetică prin intermediului serviciului online Synevo Decoder – serviciul online de consiliere și interpretarea rezultatelor analizelor. Mai multe informații despre Synevo Decoder aici.
Ce este consilierea genetică?
Consilierea genetică este un proces de comunicare prin care specialistul genetician “sfătuiește pacienții și/sau rudele lor cu risc pentru o boală ce poate fi ereditară în legătură cu efectele bolii, probabilitatea apariției sau transmiterii ei în familie și căile prin care aceasta poate fi prevenită sau ameliorată.” (Harper, 1998)
Care este rolul consilierii genetice?
Discuția cu geneticianul are drept scop să ajute pacientul și/sau familia:
- Să înțeleagă diagnosticul, evoluția probabilă a bolii și posibilitățile terapeutice
- Să înțeleagă modul în care factorii genetici contribuie la apariția bolii, modul în care se transmite boala și care este riscul ca ea să apară și la alți membrii ai familiei
- Să înțeleagă alternativele de reproducere pe care le au, în funcție de riscul de recurență
- Să aleagă acțiunile ce li se par corespunzătoare în funcție de riscul lor și de scopurile familiei și să acționeze în concordanță cu această decizie informată
- Să facă cea ma bună corecție posibilă a bolii la o persoană afectată din familie și/sau a riscului de recurență a acelei boli.
Cui se adreseaza consilierea genetică?
Consilierea genetică nu este obligatorie, dar este recomandată și ar trebui oferită mai ales atunci cand va fi urmată de indicația unui test genetic. Este necesară și ca o consecință a unui test genetic deja efectuat care necesită interpretare.
- Pacientul are o afecțiune genetică/este suspectat a avea o afecțiune genetică
- Pacientul are o boală nediagnosticată sau o malformație congenitală
- Pacientul este purtător (starea de heterozigoție) pentru o boală genetică sau este doar ingrijorat că ar putea să fie
- Pacientul are o rudă cu o boală genetică și are risc crescut (sau doar este îngrijorat că ar putea avea risc) de a dezvolta boala respectivă
- Semne de alarmă depistate ecografic/anomalii fetale
- După expunerea la teratogeni
- Vârsta maternă > 35 ani
- Screening biochimic prenatal cu risc crescut
- Infertilitate neexplicată prin existența altor patologii
- Avorturi spontane recurente
- Interpretarea rezultatului unui test genetic
- Cuplu consangvin care planifică o sarcină
Ce presupune consilierea genetică?
Preconsiliere
Geneticianul ar trebui să contacteze pacientul înainte de a programa o consultație pentru:
- Confirmarea primirii detaliilor programării și confirmarea programării în sine
- Verificarea scopului consultației și explicarea modului în care va decurge aceasta, a obiectivelor care vor fi atinse, inclusiv a posibilității efectuării unui examen fizic
- Determinarea nevoilor și așteptărilor pacientului/familiei, identificarea cerințelor speciale (acces pentru scaun cu rotile, interpret), identificarea situațiilor sociale/culturale care ar putea influența actul medical
- Colectarea informațiilor necesare pentru alcătuirea arborelui genealogic și identificarea documentelor necesare pentru realizarea unui arbore cât mai fidel (certificat de deces, rezultat anatomo-patologic, numele specialiștilor și spitalelor unde a facut tratament). Uneori, este necesară semnarea unui consimțământ informat pentru a putea obține aceste informații
- Clarificarea așteptărilor nerealiste (un diagnostic rapid sau identificarea imediată a unui risc sau existența unei terapii)
- Oferirea unui suport emoțional în scopul reducerii sau chiar înlăturării anxietății
- Preconsiliere
Consiliere
Locația trebuie să asigure intimitatea unei examinări fizice și confidențialitatea discuției.
Copiii trebuie examinați în prezența părinților.
Numărul persoanelor prezente (profesioniști) ar trebui limitat pentru a nu compromite raportul cu familia/pacientul. Ar putea fi necesar un consimțământ în cazul în care asistă și studenți sau medici de alte specialități.
- Stabilirea unui plan al discuției între pacient și medic
- Colectarea datelor medicale
- Informarea pacientului despre modul în care datele lui vor fi păstrate și despre persoanele care vor avea acces la acestea
- Stabilirea sau verificarea diagnosticului pe baza istoricului, examenului fizic și a informațiilor obținute înainte și în timpul consultației
- Transmiterea informațiilor despre afecțiune, inclusiv cauzele acesteia, modul de transmitere, evoluția bolii, complicații și opțiuni terapeutice
- Transmiterea informațiilor referitoare la riscul pentru pacient, copiii acestuia și/sau alte rude de a dezvolta o boală genetică
- Discutarea implicațiilor medicale, psihologice și sociale pentru pacient și familie
- Discutarea implicațiilor asupra persoanelor înrudite
- Prezentarea opțiunilor, inclusiv testarea genetică și opțiunile reproductive, precum și asigurarea suportului pentru luarea unei decizii informate într-un mod empatic și nondirecționat
- Stabilirea testelor genetice adecvate, în urma obținerii consimțământului informat (inclusiv testarea purtătorilor, testarea predictivă, screening, testarea în scop de cercetare)
- Transmiterea și explicarea rezultatelor testelor genetice
- Îndrumarea către medici de alte specialități atunci când este cazul (scrisoare medicală)
- Furnizarea de materiale educative și/sau referințe bibliografice elocvente
- Stabilirea de contacte cu grupuri de suport (asociații de pacienți,ONG-uri etc)
- Stabilirea unui plan de management
Principii generale pentru consilierea genetică
Specialistul implicat trebuie să aibă pregătirea medicală adecvată pentru a rezolva toate problemele legate de consiliere, precum și o capacitate de comunicare și abilități psihologice deosebite. Atunci când comunici unui pacient care are deja un cancer, că există posibilitatea să transmită predispoziția pentru cancer și descendenților, impactul psihologic este uneori mult mai accentuat decât la primirea diagnosticului.
Dacă consilierea este consecința unui diagnostic deja stabilit, acuratețea acestuia este esențială pentru corectitudinea sfatului care va urma.
Ședința de consiliere trebuie deci planificată atent și într-un moment potrivit. Medicul are nevoie de toate datele medicale ale probandului și este importantă prezența ambilor părinți sau membri ai unui cuplu din cauza capacității diferite de înțelegere. De asemenea, unul dintre cei doi poate transmite incomplet sau greșit (intenționat sau din lipsă de înțelegere) informațiile către celălalt.
Într-un moment precedent consilierii în sine, în cadrul aceleiași ședinte, medicul va face pacientului un scurt cuprins asupra topicelor care vor fi abordate, iar consultația va dura suficient timp, într-un cadru nestresant în care pot fi prezenți și alți membri ai echipei doar dacă pacientul este de acord (confidențialitate).
Medicul trebuie să folosească un limbaj adecvat și exprimarea trebuie să fie adaptată nivelului de cunoștinte ale pacientului astfel încât acesta să plece din cabinet “cu lecția învățată”. Dacă medicul nu “vorbește românește”, majoritatea pacienților va fi naucită de noutatea termenilor și noțiunilor medicale cu care se confruntă. Stresul emoțional și social al celor care se confruntă cu astfel de probleme este uneori foarte grav, chiar până la a necesita psihoterapie așa că nu au nevoie de stresul suplimentar al neînțelegerii a ceea ce li se comunică.
În urma informațiilor obținute, pacientul va lua singur decizii, medicul doar îl consiliază, nu hotărăște în locul lui (este frecventă întrebarea: “dumneavoastră ce ați face dacă ați fi în locul meu?”).
Consilierea se încheie atunci când medicul s-a asigurat că pacientul a înțeles corect toate datele problemei și se va finaliza printr-o scrisoare medicală catre pacient și medicul de familie în care vor fi menționate toate aspectele principale ale consultației, oferindu-le acestora un document de referință la care pot reveni oricând consideră necesar să-și explice/precizeze unele date/concluzii.
În concluzie, consilierea presupune succint, următorii pași:
- Se prezintă pacientului afecțiunea cu care se confruntă (manifestări, consecințe, evoluție probabilă, prognostic, posibilități de îngrijire și prevenire a complicațiilor)
- Se explică natura genetică a bolii, mecanismul fiziopatologic și modul de transmitere ereditară
- Se estimează riscul de recurență
- Se discută opțiunile și alternativele reproductive (contracepția, reproducerea asistată, diagnostic preimplantator, adopție), posibilitățile și opțiunile de testare genetică
- Se abordează problema existenței altor rude cu risc genetic crescut în familie și se încurajează pacientul să le informeze asupra riscului. Dacă pacientul nu dorește sau nu poate să o facă personal, se va cere acordul scris pentru a îi contacta și informa dumneavoastră, ca medic.
