Echinococcus-serologie (confirmare)

Informații generale Echinococcus-serologie (confirmare)

Echinococoza, denumită și hidatidoză sau boală hidatică, afectează peste 1 milion de oameni din întreaga lume. Speciile de Echinococcus sunt teniile sau cestodele, doua specii principale infectând omul: Echinococcus granulosus și Echinococcus multilocularis¹.

În ceea ce privește distribuția geografică, E. granulosus poate fi găsit în întreaga lume, dar, mai frecvent, se găsește în zonele de pășunat rurale. E. multilocularis este localizată în mare parte în emisfera nordică. Gazdele definitive pentru E. granulosus sunt câinii sau alte canide, în timp ce gazda definitivă pentru E. multilocularis sunt vulpile și, într-o măsură mult mai mică, canidele^2,3.

Viermele Echinococcus se află în intestinul subțire al gazdelor definitive și eliberează ouăle care trec în fecale și sunt ingerate de o gazdă intermediară. Ouăle eclozează în intestinul subțire, eliberând o oncosferă care pătrunde în peretele intestinal și migrează prin sistemul circulator către diferite organe unde se dezvoltă într-un chist, care se mărește treptat, producând protoscolicii și chisturi⁴. Gazda definitivă se infectează după ingestia acestor chisturi infecțioase. Oamenii se infectează accidental după ingerarea ouălor de Echinococcus⁵.

La om, chisturile E. granulosus se dezvoltă de obicei în plămâni și ficat, iar infecția poate rămâne tăcută sau latentă timp de câțiva ani (5-20 de ani) înainte de creșterea chistului și manifestarea simptomelor. Manifestările simptomatice includ dureri toracice, hemoptizie și tuse in cazul afectării pulmonare și durere abdominală și obstrucție a căilor biliare în cazul infecției hepatice. Infecțiile cu E. multilocularis se manifestă mai rapid decât cele ale E. granulosus și similar cu o tumoră distructivă în creștere rapidă, rezultând apariția de dureri abdominale și obstrucție biliară. Ruperea chisturilor poate produce febră, urticarie și șoc anafilactic^1-3.

Diagnosticul infecțiilor echinococice se bazează pe analiza caracteristică prin ultrasunete sau alte tehnici imagistice și  poate fi realizată si confirmarea serologică. Pot fi efectuate aspirații de lichid chistic cu ac fin. Cu toate acestea, puncția chistului prezintă riscul de scurgeri de lichide, care pot duce la reacții alergice severe⁶.

 Recomandări pentru determinarea Echinococcus-serologie^1-7

• Detectarea anticorpilor împotriva speciilor de Echinococcus, inclusiv Echinococcus multilocularis și Echinococcus granulosus

Specimen recoltat – sânge venos⁶

Volum probă – 0.5 mL⁶

Cauze de respingere a probei⁶

• Specimen hemolizat
• Specimen lipemic

Stabilitate probă – serul refrigerat timp de 10 de zile⁶

Metodă – WB Western Blot

Valori de referință – pozitiv/negativ⁶

ECHIGB = Echinoc. granulosus. IgG (WB) negativ

ECHMUB = Echinoc. multilocularis IgG (WB) negativ

 Limite și interferențe^6,7

În funcție de localizarea chistului, este posibil ca indivizii să nu dezvolte titruri de anticorpi suficient de mari pentru a fi detectabile prin teste serologice, ducând la rezultate fals negative. Chisturile localizate la plămâni, sistemul nervos central sau splină sau chisturile senescente, calcificate sau moarte, sunt asociate cu o reactivitate serologică mai mică.

Rezultate fals pozitive pot apărea la pacienții cu alte infecții cu helminți, inclusiv cu speciile Taenia, Schistosoma și Strongyloides. Este necesară deci, o corelare atentă cu constatările imagistice și istoricul expunerii.

Bibliografie

1. Craig, P. S., Hegglin, D., Lightowlers, M. W., Torgerson, P. R., & Wang, Q. (2017). Echinococcosis: Control and Prevention. Advances in parasitology, 96, 55–158. https://doi.org/10.1016/bs.apar.2016.09.002
2. Wuestenberg, J., Gruener, B., Oeztuerk, S., Mason, R. A., Haenle, M. M., Graeter, T., Akinli, A. S., Kern, P., & Kratzer, W. (2014). Diagnostics in cystic echinococcosis: serology versus ultrasonography. The Turkish journal of gastroenterology : the official journal of Turkish Society of Gastroenterology, 25(4), 398–404. https://doi.org/10.5152/tjg.2014.7112
3. Uchiumi, L., Mujica, G., Araya, D., Salvitti, J. C., Sobrino, M., Moguillansky, S., Solari, A., Blanco, P., Barrera, F., Lamunier, J., Arezo, M., Seleiman, M., Yadon, Z. E., Tamarozzi, F., Casulli, A., & Larrieu, E. (2021). Prevalence of human cystic echinococcosis in the towns of Ñorquinco and Ramos Mexia in Rio Negro Province, Argentina, and direct risk factors for infection. Parasites & vectors, 14(1), 262. https://doi.org/10.1186/s13071-021-04753-y
4. Larrieu, E., Gavidia, C. M., & Lightowlers, M. W. (2019). Control of cystic echinococcosis: Background and prospects. Zoonoses and public health, 66(8), 889–899. https://doi.org/10.1111/zph.12649
5. Macpherson, C. N., Bartholomot, B., & Frider, B. (2003). Application of ultrasound in diagnosis, treatment, epidemiology, public health and control of Echinococcus granulosus and E. multilocularis. Parasitology, 127 Suppl, S21–S35. https://doi.org/10.1017/s0031182003003676
6. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 06.09.2021]
7. Schweiger, A., Grimm, F., Tanner, I., Müllhaupt, B., Bertogg, K., Müller, N., & Deplazes, P. (2012). Serological diagnosis of echinococcosis: the diagnostic potential of native antigens. Infection, 40(2), 139–152. https://doi.org/10.1007/s15010-011-0205-6
8. https://www.cdc.gov/dpdx/diagnosticprocedures/serum/antibodydetection.html