Factorul XII al coagulării

Informaţii generale

Factorul XII al coagulării sau factorul Hageman, o glicoproteină sintetizată la nivel hepatic, formează împreună cu prekalicreina şi kininogenul cu greutate moleculară mare sistemul activării de contact. Aceşti factori sunt necesari pentru formarea cheagului in vitro la determinarea timpului de tromboplastină parţială activat (APTT). In tubul de testare factorul XII este activat prin contactul cu suprafeţele încărcate negativ.

Deficitul acestor factori nu se însoţeşte de manifestări hemoragice deoarece coagularea fiziologică este activată prin căi alternative care şuntează activarea de contact². Se consideră că sistemul kalicreina-kinina nu deţine rol în activarea coagulării; acesta este important pentru controlul tensiunii arteriale prin contrabalansarea efectului sistemului renina-angiotensina, precum şi în procesul de fibrinoliză⁴.

Deficitul de FXII este o tulburare congenitală cu transmitere autosomal recesivă. Statusul heterozigot este relativ frecvent, cu o prevalenţă în populaţie de 1.5-3%. De fapt, deficitul de factor XII constituie cauza cea mai frecventă de prelungire a APTT la un pacient fără istoric de sindrom hemoragipar, în absenţa anticoagulantului lupic. Persoanele homozigote au de obicei o activitate a factorului XII <1% şi pot asocia o alungire APTT de >100 secunde^2;3.

Factorul XII poate înregistra modificări variate (atât în sensul creşterii cât şi în sensul scăderii) în anumite condiţii clinice: septicemie, boala coronariană, tromboliza farmacologică, boala intestinală inflamatorie, sarcină, acidoza lactică, dializă şi angioedem².

Testul se recomandă pentru elucidarea cazurilor de prelungire APTT ce nu sunt asociate cu manifestări hemoragice^2;4.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)¹.

Specimen recoltat – sânge venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu – sange=1/9). Presiunea realizată de garou trebuie să fie între valoarea presiunii sistolice şi cea a presiunii diastolice şi nu trebuie să depăşească 1 minut. Dacă puncţia venoasă a eşuat, o nouă tentativă pe aceeaşi venă nu se poate face decât după 10 minute¹.

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul; pentru a preveni coagularea parţială a probei se va asigura amestecul corect al sângelui cu anticoagulantul, prin mişcări de inversiune a tubului¹.

Prelucrare necesară după recoltare – proba va fi centrifugată 15 minute la 2500g, urmată imediat de separarea plasmei şi congelarea acesteia; probele recoltate în afara laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate¹.

Cauze de respingere a probei – vacutainer care nu este plin; proba de sânge hemolizată sau coagulată; plasma care nu a ajuns congelată la laborator¹.

Stabilitate probă – plasma separată este stabilă 4 ore la temperatura camerei; 3 săptămâni la  – 20ºC; > 1 an la – 70ºC¹.

Metoda – coagulometrică (constă în măsurarea timpului de coagulare a probei de investigat în prezenţa cefalinei + activator şi a unei plasme care conţine în exces toţi factorii plasmatici ai coagulării cu excepţia factorului XII)¹

Valori de referinţă  – 60% -150%¹.

Bibliografie