Fasciola hepatica – serologie

Informații generale

Fascioloza, (Fluke hepatic) este o helmintiază cauzată de un trematod, Fasciola hepatica (sau F. gigantica, în funcție de zona geografică), un parazit care se instalează în conductele biliare ale multor specii (rumegătoare, cai, oameni). Fasciola hepatica și F. gigantica sunt în primul rând paraziți ai rumegătoarelor domestice și sălbatice (cel mai frecvent, ovine, bovine și caprine). Ouăle eliminate ale parazitului evoluează în apă, trecând printr-o gazdă intermediară, reprezentată de un melc acvatic din genul Lymnaea. Dezvoltarea parazitului până la stadiul adult are loc în organismul gazdelor sale, în aproximativ 3 luni. Omul se poate îmbolnăvi în urma consumului de apă contaminata sau al plantelor de apă. Infecția la om are două faze principale, care pot fi sau nu asociate cu simptome sau alte manifestări clinice¹.

În faza incipientă a infecției (denumită de obicei faza acută; de asemenea, faza migratorie, invazivă, hepatică, parenchimatoasă sau larvară), perioada în care larva migrează din intestine și prin parenchimul ficatului (migrarea poate fi asociată cu inflamația, distrugerea țesuturilor și apariția reacțiilor toxice/alergice)². Se pot dezvolta simptome/semne nespecifice (dureri abdominale, greață, vărsături, hepatomegalie, stare generală de rău, febră, tuse) și parametri de laborator modificați (de exemplu, eozinofilie, niveluri crescute de transaminaze)³. Ocazional, larva migrează ectopic, în plămânii, țesutul subcutanat, pancreas, tract genito-urinar, ochi sau creier⁴. În timpul fazei cronice a infecției (denumită și faza biliară sau adultă), manifestările clinice pot apărea în decursul a câtorva luni până la ani, după expunere și includ inflamația sau blocarea căilor biliare sau a vezicii biliare (de exemplu, colangită, colecistită).

Detectarea anticorpilor este utilă în timpul fazei acute a infecției, deoarece manifestările acute ale fascioliozei umane pot preceda apariția ouălor în scaun cu câteva săptămâni. Testele de imunodiagnostic pot fi utile pentru confirmarea fascioliozei cronice atunci când producția de ouă este scăzută sau sporadică. Anticorpii pot deveni detectabili la 2 până la 4 săptămâni după achiziționarea infecției, în timp ce producția de ouă nu începe de obicei până la cel puțin 3 până la 4 luni după expunere. Testarea serologică poate fi, de asemenea, folosită pentru cazurile de infecție cronică cu Fasciola la persoanele cu producție de sau scăzută sau sporadică de ouă, precum și la persoanele cu infecție ectopică. De asemenea, poate ajuta la excluderea pseudofascioliozei ce poate fi asociata cu ingestia concomitenta  de ouă de paraziți din ficatul de oaie sau de vită. Nivelurile de anticorpi scad la normal la 6 până la 12 luni după tratament și pot fi utilizate pentru a confirma succesul tratamentului.

Recomandări pentru determinarea  anticorpi – Fasciola hepatica

• Diagnosticul de fascioliază²– pe fondul unei colangite cronice, colestază și aparitie icter de etiologie necunoscută, după o călătorie într-o zonă tropicală.

Specimen recoltat – sânge venos⁸

Metodă –IHA,  ELISA⁸

Volum de sange recoltat :1ml

Valori de referință:

IHA = 1:160

IgG= < 9 U/ml

Bibliografie

1. Mazeri, S., Sargison, N., Kelly, R. F., Bronsvoort, B. M., & Handel, I. (2016). Evaluation of the Performance of Five Diagnostic Tests for Fasciola hepatica Infection in Naturally Infected Cattle Using a Bayesian No Gold Standard Approach. PloS one, 11(8), e0161621. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0161621
2. Good R, Scherbak D. Fascioliasis. [Updated 2021 Jul 21]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2021 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537032/
3. Kazantseva, L., García Lázaro, M., Herrera-Velit, P., & Espinoza, J. R. (2017). Anti-Fas2 IgM antibodies in Fasciola hepatica infected patients with positive IgG serology. Transactions of the Royal Society of Tropical Medicine and Hygiene, 111(3), 102–106. https://doi.org/10.1093/trstmh/trx024
4. Munita, M.P., Rea, R., Martinez-Ibeas, A.M. et al. (2019) Comparison of four commercially available ELISA kits for diagnosis of Fasciola hepatica in Irish cattle. BMC Vet Res 15, 414. https://doi.org/10.1186/s12917-019-2160-x
5. Arjona, R., Riancho, J. A., Aguado, J. M., Salesa, R., & González-Macías, J. (1995). Fascioliasis in developed countries: a review of classic and aberrant forms of the disease. Medicine, 74(1), 13–23. https://doi.org/10.1097/00005792-199501000-00002
6. Weisenberg, S. A., & Perlada, D. E. (2013). Domestically acquired fascioliasis in northern California. The American journal of tropical medicine and hygiene, 89(3), 588–591. https://doi.org/10.4269/ajtmh.13-0069
7. Mas-Coma, S., Valero, M. A., & Bargues, M. D. (2009). Chapter 2. Fasciola, lymnaeids and human fascioliasis, with a global overview on disease transmission, epidemiology, evolutionary genetics, molecular epidemiology and control. Advances in parasitology, 69, 41–146. https://doi.org/10.1016/S0065-308X(09)69002-3
8. Gonzales Santana, B., Dalton, J. P., Vasquez Camargo, F., Parkinson, M., & Ndao, M. (2013). The diagnosis of human fascioliasis by enzyme-linked immunosorbent assay (ELISA) using recombinant cathepsin L protease. PLoS neglected tropical diseases, 7(9), e2414. https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0002414
9. Hassan, M. M., Saad, M., Hegab, M. H., & Metwally, S. (2001). Evaluation of circulating Fasciola antigens in specific diagnosis of fascioliasis. Journal of the Egyptian Society of Parasitology, 31(1), 271–279.