Haloperidol

Informații generale

Haloperidol (Haldol) este un membru al clasei butirofenone de medicamente neuroleptice utilizate pentru tratarea tulburărilor psihotice (de exemplu, schizofrenia). Este, de asemenea, utilizat pentru a controla ticurile și enunțurile verbale asociate cu sindromul Tourette și în managementul hiperexcitabilitatii intense a copiilor care nu reușesc să răspundă la alte modalități de tratament.

Doza orală zilnică recomandată pentru pacienții cu simptome moderate este de 0,5 până la 2,0 mg; pentru pacienții cu simptome severe, se pot utiliza 3 până la 5 mg. Cu toate acestea, unii pacienți vor răspunde doar la doze semnificativ mai mari. Haloperidolul este metabolizat în ficat în haloperidol redus, metabolitul său principal.(1,2).

Utilizarea haloperidolului este asociată cu efecte secundare toxice semnificative, dintre care cele mai grave includ diskinezia tardivă, care poate fi ireversibilă, reacții extrapiramidale cu simptome asemănătoare Parkinsonului și sindromul neuroleptic malign. Efectele secundare mai puțin grave pot include hipotensiune arterială, efecte anticolinergice (vedere încețoșată, gură uscată, constipație, retenție urinară) și sedare. Riscul de a dezvolta reacții adverse grave, ireversibile pare să crească odată cu creșterea dozelor cumulate în timp.(1,3)

Recomandări pentru determinarea haloperidolului

• Monitorizarea eficienței terapeutice
• Evaluarea unei posibile toxicități a medicamentului

Pregătire pacient – Proba trebuie recoltată înainte de următoarea doză programată⁷.

Specimen recoltat – sânge venos⁷

Recipient de recoltare –  vacutainer roșu fără anticoagulant⁷

Prelucrare necesară după recoltare – în termen de 2 ore de la recoltare, specimenul trebuie centrifugat⁷.

Volum probă – minim 0.3 mL⁷

Cauze de respingere a probei – vacutainer cu gel separator⁸

Stabilitate probă – Recomandat la temperaturi cuprinse intre 2-8°C timp de 28 zile. La temperatură ambientală pentru 28 de zile. La congelator pentru 28 de zile⁷.

Metodă –  Cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă în tandem⁸

Valori de referință : 10-80 ng/ml ( haloperidol redus)                  5-16 ng/mL (haloperidol total)               

INTERPRETARE

Studiile arată o relație puternică între doză și concentrația serică (4); cu toate acestea, există o relație modestă între răspunsul clinic sau riscul de a dezvolta reacții adverse pe termen lung, fie prin doza, fie prin concentrația serică.

Există o fereastră terapeutică pentru haloperidol, dar unii pacienți pot răspunde la concentrații în afara acestui interval. Pacienții care răspund la concentrații serice între 5 și 16 ng/ml nu prezintă nicio îmbunătățire suplimentară la concentrații mai mari de 16 până la 20 ng/ml (3,5). Unii pacienți pot răspunde la concentrații mai mici de 5 ng/ml, iar alții pot necesita concentrații semnificativ mai mari de 20 ng/mL înainte de a obține un răspuns adecvat.

Din cauza unei astfel de variații interindividuale, concentrația serică trebuie utilizată doar ca un factor în determinarea dozei adecvate și trebuie interpretată în legătură cu starea clinică. Deși metabolitul, haloperidol redus, are activitate farmacologică minimă, au fost prezentate dovezi care sugerează că un raport crescut de haloperidol redus la haloperidol (adică >5) este predictiv pentru un răspuns clinic slab (3,6). Un raport haloperidol redus-haloperidol <0,5 indică necomplianța pacientului la tratament; metabolitul nu se acumulează decât în condiții de stare de echilibru.

ATENȚIONĂRI

Medicamentele cu potențial interferență includ hidroxizina (interferă cu haloperidolul), tiagabină (interferă cu haloperidolul redus) și quetiapină (valori fals scazute ale haloperidolului).

Limite și interferențe

Nu se utilizează un vacutainer cu gel separator. Utilizarea lor este contraindicată datorită absorbției lente a medicamentului de către gel.⁷

Bibliografie

1. Lawson GM: Monitorizarea haloperidolului seric. Mayo Clin Proc. 1994 Feb;69(2):189-190
2. Ereshefsky L, Davis CM, Harrington CA și colab.: Haloperidol și niveluri plasmatice reduse de haloperidol la pacienți schizofrenici selectați. J Clin Psychopharmacol. 1984 iunie;4(3):138-142
3. Volavka J, Cooper TB: Revizuirea nivelului sanguin cu haloperidol și a răspunsului clinic: privind prin fereastră. J Clin Psychopharmacol. 1987 Feb;7(1):25-30
4. Moulin MA, Davy JP, Debruyne D și colab.: Monitorizarea nivelului seric și efectul terapeutic al haloperidolului la pacienții schizofrenici. Psihofarmacologie. 1982;76(4):346-350
5. van Putten T, Marder SR, Mintz J, Polant RE: Nivelurile plasmatice de haloperidol și răspunsul clinic: o relație de fereastră terapeutică. Am J Psihiatrie. 1992 Apr;149 (4):500-505
6. Shostak M, Perel JM, Stiller RL, Wyman W, Curran S: haloperidol plasmatic și răspuns clinic: un rol pentru haloperidol redus în activitatea antipsihotică? J Clin Psychopharmacol. 1987 noiembrie 30;7(6):394-400
7. Hiemke C, Bergemann N, Clement HW, și colab: Linii directoare de consens pentru monitorizarea medicamentelor terapeutice în neuropsihofarmacologie: Actualizare 2017. Farmacopsihiatrie. 2018 ian;51(1-02):9-62