Inhibina B

Informaţii generale şi recomandări

Inhibinele sunt hormoni polipeptidici heterodimerici care suprimă selectiv secreţia hipofizară de hormon foliculo-stimulant (FSH) şi exercită acţiuni paracrine locale asupra gonadelor. Formele finale ale moleculelor de inhibine au o greutate moleculară de aproximativ 32-36 kD şi sunt alcătuite din 2 lanţuri distincte α şi β unite prin punţi disulfidice.

Inhibina B este produsă de celulele Sertoli testiculare la bărbaţi şi de către celulele granuloasei foliculului ovarian la femei. Principala funcţie a acestui hormon constă în reglarea gametogenezei printr-un mecanism de feed-back negativ exercitat asupra producţiei de FSH. Numeroase studii atestă utilitatea determinării de inhibina B ca marker endocrin pentru monitorizarea funcţiei gonadale la ambele sexe³.

La fetiţe, nivelul de inhibină B creşte odată cu progresia pubertăţii, determinarea sa fiind utilă în stabilirea maturităţii gonadale precum şi în diagnosticul pubertăţii precoce. După atingerea vârstei reproductive, concentraţiile de inhibina B variază în raport cu fazele ciclului menstrual. Nivelele sunt maxime la mijlocul fazei foliculare cu un vârf în momentul ovulaţiei, după care se reduc la valorile bazale în cursul fazei luteale. În perioada postmenopauză concentraţiile de inhibină B diminuă la <5 pg/mL (ng/L)⁴.

Inhibina B poate fi determinată împreună cu FSH şi LH pentru a evalua funcţia ovariană. Deoarece este produsă de ţesutul gonadal se consideră a fi un marker mai direct al activităţii gonadale decât hormonii hipofizari¹.

Fertilitatea feminină se reduce odată cu înaintarea în vârstă ca urmare a reducerii numărului de foliculi ovarieni (rezerva ovariană). Deoarece inhibina B este un produs direct al foliculilor mici în dezvoltare, constituie un indicator important al rezervei ovariene. Această evaluare este esenţială în aplicarea tehnicilor de reproducere asistată, pentru a estima şansele recuperării cu succes a ovocitelor. Studiile efectuate au demonstrat că nivelurile de inhibină B din faza foliculară a ciclului menstrual indică numărul de ovocite care vor fi recuperate după tratamentele de stimulare hormonală.

O valoare crescută a inhibinei B este asociată cu o rezervă ovariană mai bună şi cu un număr mai mare de foliculi (respectiv ovocite) dezvoltaţi ca răspuns la stimularea hormonală^1;2;4. Mai mult, Seifer şi colaboratorii săi au comunicat că valorile foliculare de inhibină B <45 ng/L la femeile supuse fertilizării in vitro se asociază cu o rată de obţinerii a sarcinii de 7% şi o rată de avort de 33% în comparaţie cu o rată a sarcinii de 26% şi o rată de avort de 3% la femeile cu niveluri de inhibină în ziua 3 a ciclului menstrual > 45 pg/mL¹. Femeile cu niveluri foarte reduse de inhibină B (<20 ng/L) prezintă cel mai adesea un răspuns ovarian foarte slab, astfel că acestea trebuie să fie consiliate pentru a opta către donarea de ovocite sau adopţie².

Pe de altă parte, în cursul fertilizării in vitro este important să se aleagă nivelul corect de stimulare ovariană. Stimularea insuficientă poate conduce la un răspuns slab, iar stimularea excesivă la sindromul de hiperstimulare ovariană. Nivelurile de inhibină B pot depista sindromul de hiperstimulare ovariană şi pot fi utile în controlarea acestei condiţii periculoase¹.

În tumorile granuloasei se înregistrează valori foarte crescute ale inhibinei B, fiind un test util atât pentru diagnostic cât şi pentru detectarea recurentelor tumorale.

La copiii mici de sex masculin nivelurile de inhibină B sunt relativ crescute, după care diminuă treptat la grupa de vârstă 6-10 ani. În perioada copilăriei, concentraţiile serice bazale de inhibină B constituie un indicator direct al prezenţei si funcţionalităţii ţesutului testicular şi pot fi aplicate în diagnosticul pacienţilor cu criptorhidrie şi ambiguitate genitală.

La bărbaţi, inhibina B constituie un marker direct al funcţiei celulelor Sertoli şi al spermatogenezei. S-a constatat că nivelurile serice de inhibină B se corelează cu volumul testicular şi densitatea spermei. Astfel, bărbaţii cu o producţie de spermă absentă sau neglijabilă prezintă valori foarte scăzute de inhibină B. Determinarea combinată de FSH şi inhibină B reprezintă un indicator mai bun al spermatogenezei decât testarea izolată a acestora⁴.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate). Pacientele vor menţiona data ultimei menstruaţii³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la -20°C³.

Volum probă – minim 0.5 mL ser³.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat³.

Stabilitate probă – 5 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi³.

Metodă – ELISA³.

Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex^3;4:

Bărbaţi:120-400 ng/L

Femei:

Intervalul optim de efectuare a testului: zilele 3-5 ale ciclului menstrual.

Limita de detecţie – 10 pg/mL (ng/L)^3.

Interpretarea rezultatelor

Bibliografie