Informatii generale – Magneziu urinar
In mod normal 95% din cantitatea de magneziu ce este filtrata la nivel glomerular este reabsorbita tubular, in special in portiunea ascendenta a ansei Henle5. Excretia de magneziu controleaza nivelul seric al acestui element si este dependenta de dieta1, pe de alta parte fiind supusa, impreuna cu cea a calciului, efectelor hormonului paratiroidian; cresterea reabsorbtiei calciului conduce la inhibitia competitiva a absorbtiei magneziului5. Hipercalcemia, hipofosfatemia si acidoza se numara printre inhibitorii reabsorbtiei tubulare de magneziu4. Cand functia renala este scazuta, magneziul este retinut determinand cresterea nivelului seric.
Recomandari pentru determinarea magneziului urinar
- investigarea statusului electrolitic; stabilirea cauzei unui nivel seric anormal de magneziu;
- investigarea nefrolitiazei1.
Specimen recoltat – urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 ml in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8ºC pana in momentul lucrului3.
Sunt inacceptabile probele care vin in contact cu orice fel de metal1.
Recipient de recoltare – vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (de unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore3.
Cantitatea recoltata – toata urina din 24 ore din care se retin 100 mL3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – acidifiere la pH = 3-4 cu acid clorhidric 6 N3.
Stabilitate proba –7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; 1 an la -20°C3.
Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)3.
Valori de referinta – 72.9-121.5 mg/24h3.
Factor de conversie: mmol/L x 2.43 = mg/dL; mEq/L x 0.5 = mmol/L; mEq/L x 1.2 = mg/dL.
Limita de detectie – 0.03 mmol/L (0.07 mg/dL)3.
Interpretarea rezultatelor
|
Cresteri
|
Scaderi
|
|
• sindrom Bartter; • boli renale cu pierderi excesive de magneziu (glomerulonefrita cronica, pielonefrita cronica, acidoza tubulara renala, faza diuretica a necrozei tubulare acute, diureza postobstructiva); •hiperaldosteronism; • pacientii cu transplant renal sub tratament imunosupresor1;4;5.
|
• malabsorbtie; • alcoolism cronic (malnutritie); •tratament parenteral indelungat; • insuficienta renala cronica; • hipoparatiroidism; • hipercalciurie; • boala Addison1;4.
|
Scaderea magneziului urinar sugereaza deficit de magneziu, iar daca pierderea este de cauza renala, magneziul urinar este crescut.
Limite si interferente
Alcoolemia ridicata determina cresterea magneziului urinar1. Prezenta sangelui in urina creste magneziul urinar1.
• Medicamente
Cresteri: acetazolamida, amfotericina B, calcitonina, cisplatin, ciclosporina A, corticosteroizi, diuretice tiazidice, gentamicina, hidroxid de magneziu, litiu, triamteren2.
Scaderi: amilorid,contraceptive orale, extract de paratiroida, gluconat de calciu, interferon alfa-2a2.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 257-259.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1246.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2014. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Magnesium, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Lothar Thomas. Trace Elements. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 39-340.
