Mioglobina in urina

Determinarea de mioglobina urinara este recomandată în evidențierea de activitate fizică excesivă la persoanele neinstruite, leziuni extinse de zdrobire/alte traume, infecții virale (cauză frecventă la copii), expunerea la toxine/anumite medicamente, boală musculară progresivă, arsura termică, tulburări ereditare/metabolice musculare.

Mioglobina este o proteină localizată în cord și mușchii scheletici si care leagă oxigenul. Apare in cazul unor leziuni extinse ale mușchilor scheletici, care duc la distructia musculara rapidă (rabdomioliza). Nivelurile ridicate pot fi măsurate în câteva ore după un traumatism. Nivelurile de mioglobină urinară reflectă gradul traumatismului muscular și, deoarece mioglobina este toxică pentru rinichi, reflectă si riscul de afectare a rinichilor.

Informații generale

Mioglobina este o hemoproteină care conține fier, care este prezentă predominant în sarcoplasma mușchilor scheletici și cardiaci. Datorită prezenței fragmentului hem, mioglobina funcționează ca purtător și depozitează oxigenul în celulele musculare ale corpului. Mioglobina are o afinitate pentru oxigen mai mare în comparație cu hemoglobina. Ca urmare, poate primi oxigen din hemoglobină, transferându-l din sânge în țesuturile musculare. Mioglobina este proteina care leagă oxigenul mușchiului striat. Lezarea mușchilor scheletici sau cardiaci are ca rezultat eliberarea mioglobinei. Concentrațiile mari apar foarte rapid în urină în diferite condiții, inclusiv în unele boli metabolice¹.

După cum sugerează și numele, mioglobinuria înseamnă prezența unei cantități anormal de excesive de mioglobină în urină. Deoarece mioglobina este prezentă în celulele musculare, mioglobinuria este aproape invariabil asociată cu deteriorarea membranelor celulare ale miocitelor. Această defalcare a celulelor musculare este, de asemenea, cunoscută sub numele de rabdomioliză. Aceasta duce la eliberarea mioglobinei în sânge de unde este filtrată în cele din urmă de glomerul și intră în tubul renal².

Condițiile asociate cu mioglobinuria includ^1,2:

• Mioglobinurie ereditară
• Deficiența fosforilazei
• Mioglobinurie sporadică
• Mioglobinurie de efort 
• Sindromul Crush
• Infarct miocardic
• Mioglobinuria bolii musculare progresive
• Leziune la căldură

Concentrația mioglobinei din urină crește odată cu necroza musculară, dar consecințele clinice sunt variabile. Prin urmare, mioglobina poate confirma un diagnostic clinic de miopatie, dar o excreție crescută de urină a mioglobinei nu este specifică unei tulburări clinice. Mioglobina urinară crescută poate sugera o insuficiența renală acută ^1,3.

Recomandări pentru determinarea mioglobinei din urină

Confirmarea prezenței unei miopatii asociate cu oricare dintre următoarele tulburări: mioglobinurie ereditară, deficiența fosforilazei, mioglobinurie sporadică, mioglobinurie de efort la indivizii neinstruiți, sindromul Crush, infarct miocardic, mioglobinuria bolii musculare progresive, leziune la căldură. Poate sugera o cauză miopatică a insuficienței renale acute^2,4.

Specimen recoltat – urina spontană

Recipient de recoltare – Tub special de transport al mioglobinei în urină³

Prelucrare necesară după recoltare⁵

• Specimenul de urină se colectează într-un recipient normal (urocultor).
• Dacă specimenul se află la temperatura ambiantă, urina se alicotează într-un tub de transport al mioglobinei în urină (T691) în decurs de 1 oră de la recoltare. Specimenul se refrigerează
• Dacă specimenul este refrigerat, urina se alicotează într-un tub de transport al mioglobinei în urină (T691) în termen de 2 ore de la recoltare.

Volum probă – 10 mL

Cauze de respingere a probei 

Utilizarea oricărui tub de transport, altul decât tubul de transport al mioglobinei în urină⁴

Stabilitate probă:  2-8°C 1 saptămană, -20°C 3 luni

Metodă – ECLIA

Valori de referință: < 21 ng/ml

Cele mai multe creșteri semnificative clinic sunt de 2 până la 10 ori valorile normale. Pigmenturia vizuală apare la concentrații de mioglobină de aproximativ 200 de ori normale (aproximativ 4000 mcg/L)⁵. Toxicitatea renală depinde de mai mulți factori, cum ar fi perfuzia renală și gradul de aciditate al urinei³.

Bibliografie

1. Anwar MY, Gupta V. Myoglobinuria. 2021 Feb 6. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2021 Jan–. PMID: 32491311.
2. Chavez LO, Leon M, Einav S, Varon J. Beyond muscle destruction: a systematic review of rhabdomyolysis for clinical practice. Crit Care. 2016 Jun 15;20(1):135. doi: 10.1186/s13054-016-1314-5. PMID: 27301374; PMCID: PMC4908773.
3. Tonin P, Lewis P, Servidei S, DiMauro S. Metabolic causes of myoglobinuria. Ann Neurol. 1990 Feb;27(2):181-5. doi: 10.1002/ana.410270214. PMID: 2156480.
4. Schifman RB, Luevano DR. Value and Use of Urinalysis for Myoglobinuria. Arch Pathol Lab Med. 2019 Nov;143(11):1378-1381. doi: 10.5858/arpa.2018-0475-OA. Epub 2019 May 22. PMID: 31116043.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 11.03.2021]