Plasmodium falciparum (malarie) – serologie

Informații generale

Malaria este o boală transmisă de țânțari și produsă de paraziți din genul Plasmodium¹. Este o cauză importantă de morbiditate și mortalitate la nivel mondial, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimând 219 milioane de cazuri și 435.000 de decese cauzate de malarie în 2017. Malaria afectează persoanele care trăiesc în Africa (90% din totalul de cazuri). Malaria este întâlnită și în afara regiunilor endemice, cum ar fi Statele Unite, de obicei la călătorii care se întorc din țări endemice².

Malaria este cauzată în principal de patru specii de protozoare Plasmodium: Plasmodium falciparum, Plasmodium vivax, Plasmodium malariae și Plasmodium ovale. O a cincea specie de Plasmodium, Plasmodium knowlesi, este un parazit care poate fi o sursă importantă de infecție umană în unele regiuni din Asia de Sud-Est³. Diferențierea dintre Plasmodium falciparum și Plasmodium knowlesi de alte specii este importantă, deoarece ambele pot provoca infecții care pun viața în pericol. În plus, Plasmodium falciparum este de obicei rezistent la mulți agenți antimalarici utilizați în mod obișnuit, cum ar fi clorochina⁴.

Analiza microscopică a frotiurilor de sânge colorate cu Giemsa este metoda standard de laborator pentru diagnosticarea și diferențierea paraziților malariei. În condiții optime, sensibilitatea microscopiei este estimată a fi de 10 până la 30 de paraziți pe microlitru de sânge⁵. Cu toate acestea, diagnosticul microscopic necesită o expertiză considerabilă și poate fi lipsit de sensibilitate sau nespecific. Mai mult, expunerea prelungită la EDTA, condițiile de transport și utilizarea prealabilă a medicamentelor antimalarice, pot modifica morfologia paraziților și poate afecta negativ capacitatea de a efectua identificarea speciilor, prin microscopie⁶.

PCR este o metodă alternativă de diagnostic al malariei care permite detectarea sensibilă și specifică a ADN-ului speciei Plasmodium din sângele periferic. Tehnologia PCR este mult mai sensibilă, comparativ cu microscopia convențională, în cazul parazitemiilor foarte scăzute și este mai specifică pentru identificarea speciilor^7,8.

Recomandări pentru determinarea Plasmodium falciparum

• Diagnosticul infecției cu microorganismul Plasmodium falcparum

Specimen recoltat – sânge venos⁸

Recipient de recoltare – vacutainer cu anticoagulant EDTA⁸

Volum probă – 4 mL⁸

Cauze de respingere a probei⁸

• Specimen hemolizat
• Specimen lipemic

Stabilitate probă – refrigerat timp de 7 zile⁸

Metodă – PCR⁸

Valori de referință – pozitiv/negativ⁸

Limite și interferențe⁸

• Acest test nu trebuie utilizat ca test de screening primar pentru malarie.
• Acest test este utilizat în principal pentru confirmarea unui diagnostic de malarie prezumtiv și determinarea speciilor infectate – în special atunci când posibilitatea evaluării morfologiei parazitului pe frotiurile de sânge este suboptimă.
• Acest test nu include examinarea frotiului de sânge/evaluarea numărului de paraziți.

Bibliografie

1. Henry, N. B., Sermé, S. S., Siciliano, G., Sombié, S., Diarra, A., Sagnon, N., Traoré, A. S., Sirima, S. B., Soulama, I., & Alano, P. (2019). Biology of Plasmodium falciparum gametocyte sex ratio and implications in malaria parasite transmission. Malaria journal, 18(1), 70. https://doi.org/10.1186/s12936-019-2707-0
2. World Health Organization. Global Malaria Programme [on-line]: who.int/topics/malaria/en/ (Accesat la data de 03.10.2021)
3. Milner D. A., Jr (2018). Malaria Pathogenesis. Cold Spring Harbor perspectives in medicine, 8(1), a025569. https://doi.org/10.1101/cshperspect.a025569
4. Wahlgren, M., Goel, S., & Akhouri, R. R. (2017). Variant surface antigens of Plasmodium falciparum and their roles in severe malaria. Nature reviews. Microbiology, 15(8), 479–491. https://doi.org/10.1038/nrmicro.2017.47
5. Kateera, F., Nsobya, S. L., Tukwasibwe, S., Mens, P. F., Hakizimana, E., Grobusch, M. P., Mutesa, L., Kumar, N., & van Vugt, M. (2016). Malaria case clinical profiles and Plasmodium falciparum parasite genetic diversity: a cross sectional survey at two sites of different malaria transmission intensities in Rwanda. Malaria journal, 15, 237. https://doi.org/10.1186/s12936-016-1287-5
6. Alkema, M., Reuling, I. J., de Jong, G. M., Lanke, K., Coffeng, L. E., van Gemert, G. J., van de Vegte-Bolmer, M., de Mast, Q., van Crevel, R., Ivinson, K., Ockenhouse, C. F., McCarthy, J. S., Sauerwein, R., Collins, K. A., & Bousema, T. (2020). A randomized clinical trial to compare P. falciparum gametocytaemia and infectivity following blood-stage or mosquito bite induced controlled malaria infection. The Journal of infectious diseases, jiaa157. Advance online publication. https://doi.org/10.1093/infdis/jiaa157
7. Achan, J., Reuling, I. J., Yap, X. Z., Dabira, E., Ahmad, A., Cox, M., Nwakanma, D., Tetteh, K., Wu, L., Bastiaens, G., Abebe, Y., Manoj, A., Kaur, H., Miura, K., Long, C., Billingsley, P. F., Sim, B., Hoffman, S. L., Drakeley, C., Bousema, T., … D’Alessandro, U. (2020). Serologic Markers of Previous Malaria Exposure and Functional Antibodies Inhibiting Parasite Growth Are Associated With Parasite Kinetics Following a Plasmodium falciparum Controlled Human Infection. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 70(12), 2544–2552. https://doi.org/10.1093/cid/ciz740
8. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 15.10.2021]