- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Consult genetic
- Genetica medicala
Profil anticorpi antineuronali-Blot (Amfifizină, CV2, PNMA2 (Ma2/Ta), Ri, Yo, Hu, Recoverin, SOX1)
Preț: 220.00 lei
Informații generale și recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-neuronali – Profil anticorpi antineuronali-Blot (Amfifizină, CV2, PNMA2 (Ma2/Ta), Ri, Yo, Hu, Recoverin, SOX1)
Anticorpii anti-neuronali reprezintă o categorie specială de autoanticorpi ce asociază cu sindroamele neurologice paraneoplazice.
Sindroamele neurologice paraneoplazice (paraneoplastic neurological syndromes, PNSs) sunt definite ca sindroame clinice neurologice care acompaniază tumorile maligne, dar care nu sunt determinate de acestea sau de metastazele lor, nu au origine vasculară sau infecțioasă și nu constituie efecte adverse ale medicației. Aceste sindroame au la bază mecanisme imunologice al căror efect se manifestă la distanța de tumoră primară și/sau site-ul metastatic1.
În literatură sunt utilizate două tipuri de nomenclaturi pentru anticorpii antineuronali: una dintre acestea este bazată pe primele 2 litere ale pacientului la care a fost descris prima dată anticorpul respectiv (Hu de la Hull, Yo de la Young, Ma de la Margret), iar cealaltă pe inițialele colorației imunohistochimice (ANNA = anticorpi antinucleari antineuronali)2.
În funcție de tipul tumorii celulele tumorale exprimă antigene care induc formarea de autoanticorpi specifici. Acești autoanticorpi reacționează încrucișat cu antigene identice localizate la nivelul țesutului nervos și sunt probabil implicați în dezvoltarea sindroamelor paraneoplazice1.
Din momentul în care au fost descriși pentru prima dată anticorpii anti-Hu (1985) este bine cunoscut faptul că mai mult de 2/3 din pacienții cu sindroame paraneoplazice prezintă în ser autoanticorpi specifici. Reacțiile antigen-anticorp nu numai că demonstrează etiologia paraneoplazică în aproape 100% din cazuri, dar sunt de asemenea strâns asociate cu tumori specifice, care până atunci nu au fost detectate la acești pacienți3. Astfel, depistarea anticorpilor anti-neuronali poate fi foarte utilă în diagnosticul precoce al tumorilor2.
PNS apar în aproximativ 15% din afecțiunile neoplazice, în particular în tumorile pulmonare și gastrice. Sindroamele paraneoplazice oto-neuro-oftalmologice rezultă de obicei din encefalita de trunchi cerebral și/sau degenerescența cerebeloasă. Acestea se pot dezvolta ca urmare a răspunsului imun față de proteine onconeurale (ca de exemplu, anti-Hu, anti-Yo, anti-Ri) sau alte antigene necunoscute.
PNS apar cel mai adesea asociate cu carcinomul pulmonar cu celule mici (SCLC), carcinomul mamar sau ovarian. Sindromul miastenic Lambert-Eaton (LEMS), unul din cele mai frecvente PNS, prezintă cea mai mare valoare predictivă în ceea ce privește existența unei tumori de bază (în acest caz SCLC). In majoritatea PNS, în special encefalita limbică paraneoplazică (PLE), degenerescența cerebeloasă paraneoplazică (PCD), sindromul opsoclonus-mioclonus-ataxie (POMA), sindromul „stiff man” (SPS) și retinopatia paraneoplazică (amauroza subacuta), detecția anticorpilor specifici are valoare predictivă pozitivă crescută, corelându-se mai bine cu prezența tumorii de bază decât simptomele clinice propriu-zise4;5.
Spre exemplu, PCD este determinată de mecanismele autoimune care apar în unele neoplazii, mai ales în stadiile precoce ale carcinoamelor mamare, ovariene, pulmonare precum și în limfomul Hodgkin. Reacția imună îndreptată împotriva antigenelor tumorale, identice cu antigenele cerebeloase, duce la formarea de anticorpi anti-Hu, anti-Yo, anti-Ri ce pot fi detectați atât în sânge cât și în lichidul cefalorahidian. Asocierea existentă între afecțiunea neoplazică și modificările cerebeloase este demonstrată prin reacția de imunofluorescență indirectă în care anticorpii anti-Yo reacționează atât cu celulele Purkinje cerebeloase cât și cu celulele carcinomatoase2.
PNS nu numai că acompaniaza tumorile maligne, dar pot fi întâlnite și în afecțiuni autoimune ca diabetul zaharat tip 1, când se poate demonstra apariția în paralel a anticorpilor specifici anti-substanță cenușie și a celor îndreptați împotriva celulelor insulare pancreatice. Astfel, detectarea autoanticorpilor față de enzima glutamat-decarboxilază (GAD) este importantă atât pentru depistarea precoce a diabetului zaharat tip 1 cât și pentru diagnosticul unor afecțiuni neurologice, cum ar fi sindromul „stiff man” asociat cu limfomul Hodgkin6.
Conform recomandărilor Societății Germane de Neurologie, determinarea anticorpilor din sindroamele paraneoplazice (anticorpi antineuronali) ar trebui efectuată utilizând cel puțin două metode: screening prin imunofluorescență indirectă și confirmare prin tehnica imunoblot. Rezultatele obținute au relevanță diagnostică numai dacă sunt concordante prin cele două metode și se integrează în tabloul clinic al pacienților8;9.
IÎ tabelul de mai jos sunt prezentați principalii anticorpi îndreptați împotriva antigenelor neuronale intracelulare împreună cu afecțiunile neurologice asociate și cu posibilele tumori asociate4;10:
Autoanticorp (Sinonime) |
Antigen (masa moleculară) localizare (L) |
Boli neurologice asociate Cele mai frecvente sindroame (SF) Alte sindroame (AS) |
Tumori asociate Cele mai frecvente tumori (TF) Alte tumori (AT) |
Anti-Hu (ANNA-1, anticorpi antinucleari anti-neuronali tip1) |
Proteina Hu, proteina neuronală specifică de legare a ARN-ului, (38 kDa) L: nucleii neuronilor din sistemul nervos central și periferic |
SF: encefalite ce afectează in special trunchiul cerebral, cerebelul și sistemul limbic; mielite; polineuropatii (autonome, senzitive și senzitivo-motorii) AS: PCD, sindroame motorii extrapiramidale, LEMS, epilepsie focală, POMA, pseudo-obstrucție gastrointestinală cronicaă retinopatie |
TF: SCLC, neuroblastom AT: carcinom prostatic, carcinom de vezică urinară, ovarian, mamar, pancreatic, tumori gastrointestinale maligne |
Anti-Ri (ANNA-2, anticorpi antinucleari anti-neuronali tip 2) |
NOVA, Ri/NOVA1, proteine de legare a ARN-ului (55 kDa si 80 kDa) L: nucleii neuronilor din sistemul nervos central |
SF: POMA AS: PCD, rombencefalita |
TF: SCLC, carcinom mamar AT: limfom Hodgkin si non-Hodgkin, tumora de trunchi cerebral cu proliferare rapida, carcinom ovarian |
Anti-Yo (PCA-1, anticorpi tip 1 față de celula Purkinje) |
CDR2, CDR62, antigenul Yo, proteinele de transducție a semnal (34 kDa si 62 kDa) L: Citoplasma (reticul endoplasmatic rugos, aparat Golgi, membrană citoplasmatică) celulelor Purkinje din cerebel |
SF: PCD AS: POMA |
TF: carcinom uterin, ovarian, mamar AT: adenocarcinom esofagian, carcinom al vezicii biliare, carcinom prostatic, limfom Hodgkin și non-Hodgkin, timom |
Anti- CV-2 (Anti-CRMP5)
|
CV2/CRMP5 (proteina de 66 kDa) L: citoplasma oligodendrocitelor |
SF: encefalita limbică AS: PCD, polineuropatii (autonome, senzitive și senzitivo-motorii), retinopatie, uveita, sindrom miastenic, pseudo-obstrucție gastrointestinala cronică, coree, POMA, rombencefalita, epilepsie focală |
TF: SCLC , timom AT: sarcom uterin |
Anti-PNMA2 (Ma2/Ta) |
Proteina Ma (40 kDa) L: nucleolii neuronali |
SF: rombencefalită, PLE, encefalopatie de trunchi cerebral AS: POMA, PCD, epilepsie focala, sindroame motorii extrapiramidale, retinopatie |
TF: seminom testicular AT: carcinom pulmonar altul decât cel cu celule mici, parotidian, mamar, ovarian, de colon, renal, limfom
|
Anti-amfifizina |
Amfifizina (proteina de 128 kDa) L: membrana veziculelor sinaptice Rol în endocitoza veziculelor |
SF: SPS AS: sindrom miastenic, polineuropatii (autonome, senzitive si senzitivo-motorii), encefalomielita cu rigiditate, ataxie cerebeloasă, POMA |
TF: carcinom mamar, SCLC AT: timom, limfom Hodgkin, carcinom de colon |
Anti-PNMA-1 (Ma1) |
Proteina Ma (37 kDa) |
SF: rombencefalita, (trunchi cerebral) encefalita limbică |
TF: carcinom mamar AT: tumori diverse |
Anti-GAD |
Decarboxilaza acidului glutamic (65kDa si 67kDa) |
SF: SPS |
TF: SCLC, carcinom mamar, carcinom de colon |
PCA-2 |
Proteina din celulele Purkinje (280 kDa) |
SF: encefalite, neuropatii |
TF: SCLC |
Anticorpi antinucleari anti-gliali (AGNA) |
Proteina SOX1 ce leaga ADN-ul cu rol în activarea transcripției L: nuclei celulelor gliale Bergmann din stratul celulelor Purkinje al cerebelului |
SF: LEMS, PCD |
TF: SCLC |
Anti-recoverin |
Recoverin (23kDa șîni 65KDa) – proteina care leagă Ca2+ la nivelul retinei cu funcție de reglare a fototransducției) L: fotoreceptorii retinei |
SF: retinopatie |
TF: SCLC |
Anti-titin |
Titin (proteina filamentoasă a mușchiului striat) |
SF: miastenia gravis |
TF: timom |
Anti-Tr (PCA-Tr) |
necunoscut |
FS: PCD |
TF: limfom Hodgkin |
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)9.
Specimen recoltat – sânge venos9.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator9.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare9.
Volum probă – minim 0.5 mL ser9.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian9.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 14 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C9.
Metodă – imunoblot. Testul utilizează 9 antigene care sunt fixate în cip-uri paralele pe membrana unui strip. Antigenele sunt reprezentate, în ordinea fixării pe strip, de:
Într-o primă etapă strip-ul încărcat cu antigenele purificate este incubat împreună cu serul diluat al pacientului. Dacă în ser sunt prezenți anticorpi specifici, aceștia se vor lega de antigenele corespunzătoare de pe strip. După o etapă de spălare, strip-ul este incubat cu un conjugat anti-IgG uman marcat cu fosfatază alcalină. Conjugatul se va atașa la porțiunea IgG a complexului antigen-anticorp. După îndepărtarea prin spălare a conjugatului nelegat se adaugă soluția de colorare (substratul enzimei) – un sistem de detecție enzimatică colorimetrică. Dacă este prezent conjugatul legat reacția enzimatică va genera un produs colorat albastru-închis la nivelul benzilor ocupate de anticorpi specifici. Astfel, benzile vizualizate la nivelul stripului sunt rezultatul legării anticorpilor specifici de antigenele individuale de la nivelul strip-ului.
Pe fiecare strip există o bandă de control intern. Apariția unei reacții de culoare intense la acest nivel certifică faptul că toate etapele testului imunoblot au fost executate corect9.
Valori de referință și interpretarea rezultatelor
Interpretarea definitivă a rezultatelor testului se face cu ajutorul unui software (după scanarea strip-urilor) care în funcție de intensitatea semnalului, acordă un punctaj pentru fiecare bandă a strip-ului, astfel:
EVALUARE SEMNAL |
INTENSITATE SEMNAL |
REZULTAT |
|
Fără bandă | 0-5 | 0 | NEGATIV |
Bandă slabă | 6-10 | (+) | ECHIVOC |
Bandă medie-intensă | 11-25 sau 26-50 | +,++ | POZITIV |
Bandă foarte intensă | >50 | +++ | INTENS POZITIV |
Valori de referință9
Bibliografie
Produsul a fost adăugat în coș
În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.