Profil trombofilie ereditara – teste genetice

Informații generale Profil trombofilie ereditara – teste genetice

Trombofilia reprezintă o afecțiune care afectează procesul de coagulare a sângelui, care se manifestă prin formarea de cheaguri de sânge ce nu se dizolvă și care pot pune viața în pericol. Evenimentele trombotice sunt din ce în ce mai recunoscute ca fiind o sursă importantă de mortalitate și morbiditate¹. Predispoziția de a forma cheaguri poate apărea datorită unor factori genetici, unor modificări dobândite în cadrul mecanismului de coagulare sau, mai frecvent, unei interacțiuni între factorii genetici și cei dobândiți.

Sistemele de coagulare și fibrinolitic actionează în cadrul unor cascade enzimatice independente, dar interconectate, care reglează formarea și descompunerea fibrinei. Sistemul de coagulare a sângelui sau calea  coagulării, este o cascadă proteolitică. Fiecare enzimă ce catalizează etapele acestei căii este prezentă în plasmă sub formă inactivă, care, in momentul activării va suferi un fenomen de clivaj proteolitic, pentru a putea activa un factor de coagulare, din molecula-precursor³.

Calea de coagulare funcționează sub forma unor bucle de feedback pozitiv și negativ, care controlează procesul de activare a tuturor factorilor coagulării. Scopul final este acela  de a produce trombină, care va  transforma apoi fibrinogenul solubil în fibrină, insolubilă, formându-se astfel cheagul de sânge. Generarea trombinei poate fi realizată pe trei căi: căile intrinsecă și extrinsecă, care oferă căi alternative pentru generarea factorului X și calea comună finală care are ca rezultat formarea trombinei⁴.

Coagularea este inițiată atunci când factorul VIIa se leagă de factorul tisular (TF) de pe suprafața celulelor endoteliale și a monocitelor, de la locul unei leziuni vasculare. Complexul TF-factor VIIa activează factorii IX și X la factorii IXa și, respectiv, Xa. Factorii Va și Xa, împreună, activează protrombina la trombină.

Trombina are multiple roluri protombotice: scindează fibrinogenul solubil în fibrină insolubilă, care va forma în cele din urmă ’’dopul hemostatic’’ și va activa factorii V, VIII, XI și XIII. De asemenea, trombina acționează pentru a produce un efect anticoagulant prin formarea unui complex enzimatic cu trombomodulina, activând proteina C⁵.

Trombofilia este definită ca o tulburare dobândită sau genetică asociată cu tromboză. Prezentarea clinică a unei trombofilii include predominant tromboembolismul venos (tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară, tromboză venoasă superficială). Alte manifestări care au fost legate de trombofilie includ avort spontan recurent și complicații ale sarcinii (preeclampsie severă, abruptio placentae, restricție de creștere intrauterină).

Expunerile demografice sau de mediu care agravează riscul de tromboembolism venos în rândul persoanelor cu trombofilie includ persoanele vârstnice, sexul masculin, obezitatea, intervențiile chirurgicale, traumatismele, neoplasmul malign, imobilitatea prelungită (de exemplu, călătoriile prelungite cu avionul), utilizarea contraceptivelor orale, terapia cu estrogeni (atât oral, cât și transdermic), terapia cu tamoxifen și raloxifen și medicamente pentru infertilitate. Cateterele venoase centrale și firele stimulatoare cardiace transvenoase cresc riscul de tromboză venoasă profundă a extremității superioare⁶.

Deficiențele dobândite de fibrinogen, proteină C, proteină S și antitrombină pot fi asociate cu boala hepatică și au o semnificație incertă în ceea ce privește riscul de tromboză. Deficiențe dobândite ale proteinei C și proteinei S sunt, de asemenea, prezente la pacienții cu boli hepatice care sunt tratați cu anticoagulante orale (de exemplu, warfarină, Coumadin), deoarece ambele proteine ​​sunt dependente de acțiunea vitaminei K pentru funcționarea normală. Deficitul de proteină S dobândită apare, de asemenea, în purpura trombotică trombocitopenică, sarcină sau terapia cu estrogeni, sindromul nefrotic și siclemie^7,8.

Trombofiliile moștenite includ⁸:

• Deficit datorat nivelului redus de proteine ​​plasmatice sau proteine ​​disfuncționale de antitrombina, proteina C și proteina S
• Disfibrinogenemii (rar)
• Rezistența la proteina C activată datorită variantei factor V Leiden
• Protrombina F2 c.*97G O (cunoscută ca G20210A)

Recomandări pentru determinarea profilului de trombofilie ereditară⁸

• Evaluarea pacienților cu stări de tromboză sau hipercoagulabilitate
• Detectarea unui anticoagulant asemănător lupusului, disfibrinogenemie, coagulare intravasculară diseminată/coagulare intravasculară și fibrinoliză
• Detectarea unui deficit de antitrombină, proteină C sau proteină S
• Detectarea rezistenței la proteina C activată (și varianta factorului V Leiden)
• Detectarea protrombinei F2 c.*97G A

Defecte genetice specifice trebuie suspectate atunci când un eveniment trombotic are oricare dintre următoarele caracteristici:

• Apare spontan, fără afecțiune predispozantă, cum ar fi imobilizarea prelungită sau intervenția chirurgicală
• Pacient cu mai mult de un eveniment trombotic
• Pacientul are un istoric familial pozitiv de tromboză
• Pacientul are <50 de ani
• Tromboza apare la un loc neobișnuit (de exemplu, creierul mezenteric sau cerebral)

Exista trei categorii de metode de testare care sunt utile în evaluarea stărilor trombotice congenitale:

• Teste genetice pentru mutații specifice
• Tehnici bazate evaluarea coagulării, pentru niveluri specifice de activitate a factorilor
• Teste imunologice pentru măsurarea concentrației de antigene specifice

Testarea genetică este utilă pentru diagnosticarea sau confirmarea mutațiilor MTHFR, factor V Leiden și protrombină G20210A. Rezultatele testării genetice poate fi definitivă, indiferent de starea clinică, deoarece ADN-ul pacientului rămâne constant. Nivelurile de antigen și activitatea trebuie măsurate pentru a diagnostica alte afecțiuni trombotice congenitale. Rezultatele testelor de evaluare a activității și nivelului antigenic pot fi afectate însă, de starea clinică a pacientului. În multe circumstanțe clinice, cum ar fi cele enumerate mai jos, testele pentru activitate sau nivelurile de antigen pot produce rezultate înșelătoare. ^2,4

Pregătire pacient⁸

• Proba de sânge este recomandată a fi recoltată înainte de inițierea tratamentului anticoagulant și trombolitic.
• Este recomandat ca acest test să fie efectuat pretransfuzional, dacă este cazul.

Specimen recoltat – sânge venos⁸

Recipient de recoltare – vacutainer cu anticoagulant EDTA⁸

Volum probă – 3 mL⁸

Cauze de respingere a probei⁸

• Specimen lipemic
• Specimen icteric
• Specimen hemolizat

Stabilitate probă – timp de 14 zile la temperatura camerei⁸

Limite și interferențe

Proba de sânge este recomandată a fi recoltată înainte de inițierea tratamentului anticoagulant și trombolitic⁸.

Bibliografie

1. Moll S. (2011). Who should be tested for thrombophilia?. Genetics in medicine : official journal of the American College of Medical Genetics, 13(1), 19–20. https://doi.org/10.1097/GIM.0b013e3182088189
2. Stegnar M. (2010). Thrombophilia screening–at the right time, for the right patient, with a good reason. Clinical chemistry and laboratory medicine, 48 Suppl 1, S105–S113. https://doi.org/10.1515/CCLM.2010.367
3. Kumar, N., Ahluwalia, J., Das, R., Rohilla, M., Bose, S., Kishan, H., & Varma, N. (2015). Inherited thrombophilia profile in patients with recurrent miscarriages: Experience from a tertiary care center in north India. Obstetrics & gynecology science, 58(6), 514–517. https://doi.org/10.5468/ogs.2015.58.6.514
4. Khan, S., & Dickerman, J. D. (2006). Hereditary thrombophilia. Thrombosis journal, 4, 15. https://doi.org/10.1186/1477-9560-4-15
5. Stevens, S. M., Woller, S. C., Bauer, K. A., Kasthuri, R., Cushman, M., Streiff, M., Lim, W., & Douketis, J. D. (2016). Guidance for the evaluation and treatment of hereditary and acquired thrombophilia. Journal of thrombosis and thrombolysis, 41(1), 154–164. https://doi.org/10.1007/s11239-015-1316-1
6. https://www.invitae.com/en/providers/test-catalog/test-05251
7. Kearon, C., & Akl, E. A. (2014). Duration of anticoagulant therapy for deep vein thrombosis and pulmonary embolism. Blood, 123(12), 1794–1801. https://doi.org/10.1182/blood-2013-12-512681
8. Kwon, A. J., Roshal, M., & DeSancho, M. T. (2016). Clinical adherence to thrombophilia screening guidelines at a major tertiary care hospital. Journal of thrombosis and haemostasis : JTH, 14(5), 982–986. https://doi.org/10.1111/jth.13284
9. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/603304#Overview (Accesat la data de 15.04.2022)
10. Adcock DM. Laboratory evaluation of venous thrombosis risk. Clin Hemost Rev.2003; 17(12):1,2,5,6,8.
11. Marques MB. Testing for genetic predisposition to venous thrombosis. MLO Med Lab Obs. 2002; 34(1):8-13. PubMed 11828956
12. Marlar RA, Adcock DM. The multifactorial threshold model of thrombotic risk. Clin Hemost Rev. 2003; 17(6):1,2,4-6.
13. Triplett DA. Thrombophilia. In McClatchey KD, ed. Clinical Laboratory Medicine.2nd ed. Baltimore, Md: Lippincott Williams and Wilkins; 2002:1033-1049.
14. Brandt JT. Overview of hemostasis. In McClatchey KD, ed. Clinical Laboratory Medicine. 2nd ed. Baltimore, Md: Lippincott Williams and Wilkins; 2002:987-1009.
15. https://www.labcorp.com/resource/genetic-thrombophilia