Proteine lichid punctie

Determinarea Proteinelor in lichidul de punctie este recomandata pentru identificarea revărsatului pleural exudativ si diferențierea cauzei hepatice de alte cauze ce pot produce ascita peritoneala si avand un nivel seric crescut de albumina. (SAAG)

Revărsatul pleural se dezvoltă atunci când cavitatea pleurală are o supraproducție de lichid, datorită presiunii hidrostatice și osmotice capilare crescute, care depășește capacitatea sistemului limfatic sau venos de a readuce fluidul în circulație. Criteriile de laborator sunt adesea folosite pentru a clasifica revărsările pleurale ca exudative sau transudative. Un revărsat exudativ se formează din cauza infecției sau inflamației membranelor capilare vasculare, permițând acumularea de lichid în cavitatea pleurală. Pacienții cu aceste afecțiuni beneficiază de investigații suplimentare și de tratamentul cauzei locale a inflamației. Cea mai frecventă cauză a ascitei este ciroza hepatică. Diferențierea ascitei cardiace de ascită cirotică este dificilă, deoarece acestea sunt afecțiuni frecvente care prezintă un gradient crescut de ascită albuminică serică (SAAG).

Informații generale

Lichidul pleural este prezent în mod normal în cavitatea pleurală care înconjoară plămânii, servind ca lubrifiant între plămâni și peretele interior al toracelui¹. Pluerezia (revărsat pleural) se dezvoltă atunci când cavitatea pleurală are o supraproducție de lichid datorită presiunii hidrostatice și osmotice capilare crescute care depășește capacitatea sistemului limfatic sau venos de a readuce fluidul în circulație^2,3. Criteriile de laborator sunt adesea folosite pentru a clasifica revărsatul pleural ca exudativ sau transudativ. Revărsatul exudativ se formează din cauza infecției sau inflamației membranelor capilare, permițând excesul de lichid în cavitatea pleurală⁴. Pacienții cu aceste afecțiuni beneficiază de investigații suplimentare. Revărsatul transudativ se formează din cauza unor condiții sistemice, cum ar fi supraîncărcarea volemică⁵, boala renală în stadiu final și insuficiența cardiac, care poate duce la acumularea excesivă de lichid în cavitatea pleurală¹. Dr. Richard Light a stabilit criterii de clasificare în anii 1970, care sunt încă utilizate astăzi pentru pacienții cu revărsat pleural². Criteriile includ măsurarea proteinelor totale și a lactatului dehidrogenazei (LDH) în lichidul pleural și în ser.

Lichid peritoneal: Acumularea patologică de lichid în cavitatea peritoneală se numește ascită⁶. Cea mai frecventă cauză a ascitei este ciroza hepatică. Diferențierea ascitei cardiace de ascită cirotică necesită investigații paraclinice amănunțite⁴. Insuficiența cardiacă duce la dezvoltarea ascitei cu gradient ridicat datorită hipertensiunii hepatice sinusoidale⁷. Deoarece vasele sinusoide nu sunt afectate (nu au fost afectate de depunerea de colagen), proteinele tind să „se scurgă” mai ușor în lichidul de ascită, fiind asociate cu concentrații totale mai mari de proteine^8,9.

Recomandări pentru determinarea proteinelor din lichidele de puncție^10,11

• Identificarea revărsatului pleural exudativ
• Diferențierea ascitei de cauza hepatică de alte cauze ale ascitei, care au un nivel crescut de lichid de ascită, cu conținut de albuminică serică (SAAG)

Specimen recoltat ¹¹

• Lichid peritoneal (peritoneal, abdominal)
• Lichid pleural (pleural, toracic)
• Lichid de drenaj
• Lichid pericardic

Recipient de recoltare –tub steril¹¹

Prelucrare necesară după recoltare ¹¹

• Se centrifughează pentru a îndepărta orice material celular și se alicotează într-un flacon steril din plastic.
• Se indică sursa specimenului și locația sursei pe etichetă.

Volum probă – 1 mL¹¹

Cauze de respingere a probei ¹¹

• Specimen neînsoțit de datele de recoltare (sursă și numele)
• Specimen icteric, hemolizat și lipemic
• Specimen contaminat (anticoagulant sau aditiv, lichid amniotic, lapte matern, salivă, secreții nazale, spută, lichid sinovial, spălare bronhoalveolară (BAL) sau spălături bronșice, ostomii, fecale, lichid spinal, secreții gastrice, urină, lichid vitros)

Stabilitate probă – timp de 7 zile la refrigerat¹¹

Metodă – colorimetrică¹¹

Valori de referință

In lichidul pleural, un raport al proteinelor totale serice de peste 0,5g/dl este cel mai concordant cu existența unui revărsatul exudativ^2,5.

O valoare a proteinelor totale de lichidul peritoneal de peste 2,5 g/dL, la pacienții cu un volum ridicat de ascită cu conținut de albumină serică (SAAG) poate fi produsă de insuficiența cardiacă. O valoare a proteinelor totale din lichidul peritoneal de peste 1,0 g/dL ajută la diagnosticul diferențiat cu peritonita bacteriană^6,7,8.

Limite și interferențe

În cazuri foarte rare, cum ar fi gammapatia, în special de tip IgM (macroglobulinemia Waldenstrom), poate furniza rezultate neconcordante¹¹.

Bibliografie

1. Block DR, Florkowski CM: Body fluids. In: Rafai N, Horvath AR, Wittwer CT. eds. Tietz Textbook of Clinical Chemistry and Molecular Diagnostics. 6th ed. Elsevier;2018:chap43
2. Light RW (2013): The Light criteria: the beginning and why they are useful 40 years later. Clin Chest Med.;34(1):21-26
3. Porcel JM (2013): Identifying transudates misclassified by Light’s criteria. Curr Opin Pulm Med.;19:362-367
4. Block DR, Genzen JR (2016): Diagnostic body fluid testing. In: Clarke W, ed. Contemporary Practice in Clinical Chemistry. 3rd ed. AACC Press;773-775
5. Sahn SA (2012): Getting the most from pleural fluid analysis. Respirology;17:270-277
6. Runyon BA (2013): AASLD Practice Guideline. Management of adult patients with ascites due to cirrhosis; Hepatology;57:1-26
7. McGibbon A, Chen GI, Peltekian KM, van Zanten SV (2007): An evidence-based manual for abdominal paracentesis. Dig Dis Sci.;52:3307-3315
8. Runyon BA, Montano AA, Akriviadis EA, Antillon MR, Irving MA, McHutchison JG (1992): The serum-ascites gradient is superior to the exudate-transudate concept in the differential diagnosis of ascites. Ann Intern Med.;117:215-220
9. Shmerling RH, Delbanco TL, Tosteson AN, Trentham DE (1990): Synovial fluid tests: what should be ordered? JAMA.;264:1009-1014
10. Brunzel NA (1994): Pleural, pericardial, and peritoneal fluid analysis. In: Fundamentals of Urine and Body Fluid Analysis. WB Saunders Company;:406
11. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 17,07.2021]