Informatii generale
In conditii normale, urina nu contine decat urme fine de proteine2. Acestea sunt reprezentate de o combinatie de proteine derivate din plasma care au fost filtrate de glomeruli si nu au fost reabsorbite de tubii proximali precum si de proteine secretate de tubii renali sau alte glande accesorii5. Astfel, o treime din cantitatea de proteine urinare este data de albumina, restul fiind constituit din globuline plasmatice si glicoproteina Tamm-Horsfall secretata de celulele tubulare renale.
Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate fi un indicator important al disfunctiei renale. Constituie adesea primul semn de boala si poate sa apara inaintea simptomelor clinice. Cu toate acestea, trebuie tinut cont de faptul ca exista si conditii fiziologice precum si alte conditii patologice (afectiuni non-renale) care pot asocia proteinurie. De asemenea, exista si unele afectiuni renale in care proteinuria este absenta2.
Recomandari pentru determinarea microalbuminuriei – prezenta de proteine la examenul urinei pe strip; evaluarea afectiunilor renale; screening-ul gamopatiilor monoclonale3;5.
Pregatire pacient – va evita exercitiile fizice inainte de recoltare4.
Specimen recoltat – a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8ºC pana in momentul lucrului.
b) o proba de urina spontana4.
La pacientii cu suspiciune clinica de proteinurie ortostatica se va proceda astfel:
- pacientul va fi instruit sa goleasca vezica urinara inainte de culcare si sa arunce urina;
- in dimineata urmatoare se va recolta o proba de urina inainte ca pacientul sa se dea jos din pat;
- o a doua proba de urina va fi recoltata dupa cel putin 2 ore de ortostatism2.
Recipient de recoltare: a) vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore; b) eprubeta pentru urina4.
Cantitatea recoltata: a) toata urina din 24 ore din care se retine 100 mL; b) 10mL4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – nu este necesara4.
Stabilitate proba – 1 zi la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C si 1 luna la -20°C4.
Metoda – turbidimetrica4.
Valori de referinta
a) < 140 mg/24h;
b) < 150 mg/L.
Factori de conversie: mg/l x 0.1=mg/dL; mg/L x 0.001=g/L4.
Valori de alerta clinica
Proteinuria > 3500 mg/24h indica un sidrom nefrotic2.
Limita de detectie – 40 mg/L (4 mg/dL, 0.04 g/L)4.
Interpretarea rezultatelor
Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate avea urmatoarele cauze:
Proteinurie ortostatica (posturala)
Caracteristici:
- prima urina de dimineata, recoltata inainte ca pacientul sa se ridice din pat, nu contine proteine;
- proteinele apar in urina dupa ce pacientul se mobilizeaza si prezinta valori < 1.5 g/zi;
- aspectul microscopic al urinei este normal (fara hematurie sau leucociturie);
- este considerata o conditie benigna si, in general dispare lent in timp, dar la 50% dintre pacienti persista mai mult de 10 ani;
- nu se complica niciodata cu insuficienta renala progresiva;
- apare la 15% dintre pacientii tineri aparent sanatosi, la 3% din populatia normala, precum si la unii pacienti aflati in convalescenta dupa pielonefrita acuta sau glomerulonefrita.
Proteinurie tranzitorie
Caracteristici:
- frecvent depistata in sumarul de urina efectuat de rutina la copiii sanatosi asimptomatici si la adultii tineri, dispare insa ulterior;
- nu este asociata cu nici o afectiune renala progresiva;
- o proteinurie functionala apare la 10% dintre pacientii spitalizati in sectiile de medicina interna; se asociaza cu febra inalta, insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune arteriala, stres, expunere la frig, exercitii fizice intense, convulsii; de regula proteinuria < 2 g/zi si se remite odata cu disparitia cauzelor precipitante.
Proteinurie persistenta
Proteinurie glomerulara (caracterizata prin eliminarea unor proteine cu greutate moleculara mare: albumine, alfa1-antitripsina, transferina)
Idiopatica
● Glomerulonefrita membrano-proliferativa
● Glomerulonefrita membranoasa
● Glomeruloscleroza focala si segmentara
● Amiloidoza
Secundara
● Infectii (streptococice, hepatita B, endocardita bacteriana, malarie, mononucleoza infectioasa, pielonefrita)
● Afectiuni vasculare (tromboza de vena cava inferioara sau de vena renala, stenoza arterei renale)
● Glomeruloscleroza focala si segmentara
● Boli autoimune (lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, poliarterita nodoasa, sindrom
Goodpasture, purpura Henoch-Schönlein, colita ulcerativa)
● Neoplazii
● Medicamente si droguri (antiinflamatorii nesteroidiene, saruri de aur, penicilamina, captopril, heroina)
● Afectiuni ereditare si metabolice (rinichi polichistic, diabet zaharat, boala Fabry, sindrom Alport)
Proteinurie tubulara (caracterizata prin eliminarea unor proteine cu greutate moleculara mica: alfa si beta-microglobuline, lanturi usoare libere, proteina transportoare a retinolului, lizozim; de obicei < 1.5 g/zi).
Dobandita
● Nefrita interstitiala
● Necroza tubulara acuta
● Acidoza renala tubulara
● Pielonefrita acuta sau cronica
● Rejetul de grefa renala
● Nefropatia balcanica
● Sarcoidoza
● Medicamente (fenacetina, aminoglicozide, cefalosporine, ciclosporina, analgezice in doze mari,litiu, meticilina)
● Metale grele (plumb, mercur, cadmiu)
Congenitala
● Sindrom Fanconi
● Sindrom oculo-cerebro-renal
Ereditara
● Boala Wilson
● Siclemie
● Rinichi medulo-chistic
● Oxaloza
● Cistinoza
Prin cresterea nivelului plasmatic al proteinelor, normale sau anormale (proteinurie prin „supraincarcare” – “overflow proteinuria”)
● Mielom multiplu
● Boala Waldenström
● Limfom malign
● Mioglobinurie
● Hemoglobinurie
● Leucemii monocitare sau mielomonocitare (prin lizozim crescut)
CAUZE FRECVENTE DE PROTEINURIE USOARA (< 1g/zi)
● Sindrom Kimmestiel-Wilson
● Proteinurie usoara idiopatica (anamneza, examen fizic, functie renala normala)
● Nefroscleroza
● Rinichi polichistic
● Rinichi medulo-chistic
● Obstructie cronica a tractului urinar
● Nefrita interstitiala cronica (abuz de analgezice, acid uric, oxalati, hipercalcemie, hipopotasemie, plumb, cadmiu)3.
Limite si interferente
In starile patologice nivelul proteinuriei este rareori constant, astfel ca nu orice proba de urina este anormala la pacientii cu afectiuni renale iar concentratia de proteine in urina nu reflecta in mod necesar severitatea bolii.
Proteinuria poate rezulta ca urmare a modificarilor de flux sanguin de la nivelul glomerulului in absenta unei anomalii structurale, cum se intampla in cazul insuficientei cardiace congestive.
Asa cum s-a precizat mai sus, proteinuria nu indica obligatoriu o leziune renala, existand „proteinuria functionala” din: infectii acute, septicemie, traumatisme, stres, leucemii si alte afectiuni hematologice (ex: siclemie), pre-eclampsie, hipertiroidie, afectiuni SNC, intoxicatii.
Pe de alta parte, proteinuria poate sa nu fie prezenta intotdeauna in unele afectiuni renale: pielonefrita, obstructii ale tractului urinar, nefrolitiaza, tumori, malformatii congenitale, stenoza a arterei renale2.
Contaminarea urinei cu sange menstrual, secretii prostatice sau sperma poate induce cresteri false ale proteinelor urinare5.
• Medicamente si alti compusi chimici
Cresteri: acetaminofen, acetazolamida, acid mefenamic, aldesleukin, aminofilina, acid aminosalicilic, amfotericina B, ampicilina, antiiflamatorii nesteroidiene, argint, arsenicale, acid ascorbic, asparaginaza, aspirina, auranofin, aurotioglucoza, bacitracin, benazepril, betaxolol, bicarbonat de sodiu, capreomicin, carbamazepin, cefaclor, cefamandol, cefdinir, cefaloridin, cefalotin, chinina, cloralhidrat, clorhexidin, cloroform, clorfeniramin, clorpromazin, clorpropamid, clortalidon, cidofovir, cisplatin, clindamicina, clofibrat, codeina, colistin, compusi cu mercur, corticosteroizi, corticotropina, ciclosporina, dantrolen, demeclociclina, dihidrotahisterol, doxapram, doxiciclina, enalapril, ergotamina, eter, etosuximid, etretinat, fenazopiridin, fenolftaleina, fenoprofen, foscarnet, fosfor, furosemid, gabapentin, gemcitabin, gentamicina, gliburid, glicerina, griseofulvina, hifralazina, ibuprofen, ifosfamida, indometacin, interferon alfa-2a, izoniazida, izotretinoin, kanamicina, ketorolac, litiu, mesalamina, methenamin, meticilina, mitomicina, mitotane, naproxen, neomicina, netilmicina, nifedipina, norfloxacin, olsalazine, oxacilina, oxaprozin, paraldehida, paramethadion, paromomycin, pegasperagase, penicilamina, penicilina, piperacilina, piroxicam, preparate cu fier, preparate cu iod, probenecid, promazina, ramipril, ranitidina, salsalate, streptokinaza, streptomicina, subsalicilat de bismut, substante radiologice de contrast, sulfadiazina, sulfamethoxazol, sulfasalazina, sulfisoxazol, sulindac, tacrolimus, taliu, teofilina, tetraciclina, tiabendazol, ticarcilina, ticlopidin, tobramicina, tolbutamida, tolmetin, tramadol, trifluoperazin, ulei de castor, vancomicina1.
• Interferente analitice
In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate4.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Drugs and Laboratory Test Outcomes. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 1251-1252.
2. Frances Fischbach. Urine Testing. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 212-214.
3. Jacques Wallach. Modificari specifice de laborator. Urina. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed. 2001, 140-145.
4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
5. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test catalog. Protein, Total, Urine. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
